cum, nu ti-am spus ?

aseara, intr-un exercitiu, vorbeam despre ceva cu un prieten real-virtual, l-am intrebat ceva, iar el... ,,nu ti-am spus pana acum despre asta?"

nu, nu-mi spusese, si poate ca nu conta, ceea ce conta era ca deja aveam impresia ca ne cunoastem de multa vreme, vreme in care, in mod obisnuit ne-am fi povestit o serie de detalii depre viata personala, parteneri, job, familie, catel, purcel, pisica, dinozaur si alte.

pentru ca aici, in spatiile virtuale se vorbeste despre aspecte profunde ale realitatii cu o naturalete mai dificil de accesat in lumea reala, accesul fiecaruia la lumea celuilalt se face prin alte porti.

poate ca nu stiu cum arata casa celuilalat, dar stiu ce spune cand intalneste o inima dezgolita si cum sufla asupra ei; nu stiu cum se numeste partenera / partenerul de viata, dar pot sa inteleg fina tesatura de dragoste si bunatate care ii uneste; nu stiu cum se numeste departamentul in care lucreaza, dar pot vedea aproape privirile oamenilor alaturi de care lucreaza, sau carora le vorbeste.

cred ca relatiile virtuale ne ascut simturile pentru a deveni mai buni in relatiile reale; ne ajuta sa ne exersam si sa ne retragem proiectiile si asteptarile. va multumesc tuturor pentru asta.