duminică, 4 octombrie 2015

la panda in colturile mintii :)

un mic fragment muzical, obsedant. il repet fara sa stiu de unde sa il iau, cu ce sa il leg, de unde vine, ce vrea. dar imi place. si imi place jocul pentru ca stiu ca in cele din urma, dupa nenumarate repetari ceva se lumineaza. in rasucirea lui atinge treptat ceva, si apoi mai apare o nota, un cuvant, o stare, o amintire. si un inteles.

il las sa se cante in cerc, atenta la locurile pe langa care trece. ma simt ca intr-o plimbare in intuneric prin propria minte, stind ca lumina o sa apara atunci cand atingerea va fi indelung repetata, insistenta, fierbinte. uneori apare ceva, aproape o amintire, fara senzatii. doar presimtirea unui spatiu care s-ar putea deschide, ca amintirea faptului de a fi visat, fara amintirea visului.

nu stiu daca sunt si cuvinte pe acolo, dar le presimt. si in asteptarea lor imi rotesc in minte din nou si din nou sunetele. si la un moment dat apare. primul cuvant. A STORY. si senzatia aproape fizica a unui flash luminos, un fior de bucurie stiind ca amintirea va incepe sa se lumineze. apoi cuvantului i se asociaza o imagine, apar si alte cuvinte - nu multe, dar suficiente cat sa localizez ceva in timp si spatiu. locul din minte unde ma plimb acum e ca o mica pestera luminata de lumina unui chibrit. suficienta pentru siguranta si curiozitatea de a explora in continuare. 

da, am identificat cantecul, acum mai trebuie sa inteleg de ce. sa gasesc punctele de contact prin care l-am scos din pestera lui intunecata la suprafata, pe campiile batute ale mintii constiente.

da, astazi am scris si am cautat imagini care au legatura cu versurile cantecului si cu imaginile videoclipului. si am facut-o  oarecum neatent, stiind ca nu trebuie sa termin atunci ceea ce faceam, ca voi mai continua deseara (adica acum, cand povestesc).


si am mai facut un mic efort de conectare treptata, cautand videoclipul in conditiile in care imi aminteam doar cateva cuvinte ale cantecului si numele pictorului. si in cele din urma l-am gasit.
si acum ma bucur in continuare, cautand toate punctele de contact si stiind ca la batranete memoria antrenata acum o sa ma ajute sa mai recuperez una-alta. si sperand ca si atunci ma voi simti bine in propria minte descoperind vechile si mai noile conexiuni.