marți, 30 martie 2010

...sau un trecut diferit

later edit: au aparut si primele poze din spectacol, le vedeti pe pagina lui Irinel Anghel.
(eu sunt aia cu bulina luminoasa bleu, in stanga spate :)))

,,Nu intoarce spatele viitorului posibil inainte de a fi sigur ca nu ai nimic de invatat de la el. Esti intotdeauna liber sa te razgandesti si sa alegi un viitor diferit sau un trecut diferit." - zicea Richard Bach, in Indrumar pentru Mesia.
cu alegerea viitorului parea de la sine inteles, in orice clipa in care esti treaz, constient, pe picioarele tale si cu capul pe umeri poti decide schimbarea, transformarea.
dar trecutul?
ei, da, uite ca se poate. mai experimentasem eu schimbarea trecutului in diverse modalitati, dar asta a fost cea mai tare. o chestie ca cea din imagine ar merita sa se afle in orice cabinet de psihoterapie alaturi de alte instrumente conventionale cum ar fi servetelele si sacii de box :)
ce e aia? ei bine, poate sa fie coconul din care ai influturit, exuvia lepadata la prima naparlire, placenta pe care o parasesti cand iesi din pantecul mamei... si in care poti se te intorci, sa reintri, sa experimentezi starea, iesirea, si, de ce nu, din nou intrarea, intoarcerea la originile individuale dupa cum ne invita o sugestiva injuratura romaneasca...
am intrat si m-am ghemuit din nou in spatiul stramt. m-am simtit pe mine, limitele, portile si pragurile, contactul cu lumea nebuna exterioara. mi-am dat seama cata experienta buna sau nebuna, extazianta sau frustranta poti acumula in interior, constrans la o comunicare neinteleasa, aberanta, in limbaje senzoriale nediferentiate si confuze... si cat de bine e sa iesi, sa-ti gasesti locul in lume, in marele puzzle imperfect caruia ii rozi colturile in oscilantul efort de adaptare/evolutie...
si da, poti schimba, poti chiar transforma. nu, trecutul de pana acum nu se sterge din diversele inregistrari universale si individuale. doar ca in propria memorie e reinvestit cu alte emotii. privirea inapoi se umple de intelegere, iertare si acceptare. si recunostinta pentru tot ce ai trait, indiferent cum.

joi, 25 martie 2010

in semn de primavara, frumusetea imi arata fundul

mare, pufos si galben, iesind intre petale albastru-violet. nu reusesc sa-l vad din fata. e ocupat pana peste cap.
imi vine sa-l ating usor, cu un deget, sa-i simt catifelarea calda, aeriana. ma abtin, nu vreau sa-l deranjez. n-as fi crezut ca floricele astea marunte sa aiba atata nectar, dar multe nu stiam si nu credeam...
pofta buna, frumosule bondar...

duminică, 21 martie 2010

drumurile si Calatoria

sursa imagine: Selina de Maeyer, fotocommunity
crezi ca daca ai facut primul pas, drumul se asterne acum lin in fata ta?
credinta te ajuta sa ramai pe drum, doar ca pentru fiecare din pasii urmatori ai nevoie de toate simturile treze, de atentie si de bunavointa... si de dragoste in fiecare intersectie: pentru drumul nou ales si pentru cele abandonate...
si atunci drumul se construieste sub fiecare din pasii tai, iar calatoria se umple de sens.

vineri, 19 martie 2010

eficienta in vreme de criza

..indiferent de natura crizei, lipsa de resurse de orice fel (materiale, de timp, informationale) trezeste in noi resurse nebanuite si comportamente eficiente.
de doua zile, de cand mi-am stricat calculatorul si merg in vizite de lucru pe la parinti si prieteni, mi-am predat si proiectele la timp, am aruncat un ochi si pe la voi, am si dormit mai mult...
sper sa-mi pastrez eficienta si dupa ce il repar.
week-end placut tuturor!
p.s. eu imi petrec week-endul aici! mai sunt locuri, daca vreti!

marți, 16 martie 2010

cuvintele mele, cuvintele tale...

dupa cursul de scriere creativa, cand m-am intalnit prima data cu fostii cursanti (actuali prieteni), i-am intrebat care au fost pentru ei clipele de care isi aminteau mai puternic decat de altele. in mod firesc, era vorba de clipele in care ajungeau sa citeasca ei insisi ceea ce scrisesera. ceea ce spusesem eu pana atunci pregatea doar cadrul.
a fost o revelatie care m-a scapat de multe emotii si ezitari legate de rolul meu de furnizor de informatie. mi-am dat seama ca desi e important, e nesemnificativ in raport cu rolul de facilitator.
in perioadele mele de reala crestere aveam tendinta sa ma indrept automat, in transa, catre omul care parea ca ma intelege ca nimeni altul. chiar daca nu era acelasi de fiecare data. pana cand am inteles ca, de fapt, la un moment dat nu mai intelegea. ci doar stia sa imi potriveasca oglinda, sa prinda in ea reflexiile cele mai potrivite. si in loc sa-i admir in continuare maiestria, cat l-am mai urat pentru asta... pentru faptul ca desi eu cresteam, pretul cresterii a fost ca el, ca om, disparuse...
la fel, in relatiile noastre il vedem pe celalalt mai clar in momentul in care in noi se aprinde lumina. si totusi, de cat curaj e nevoie pentru a spune ,,te iubesc nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt alaturi de tine"? cine o poate spune in mod deschis, fara umbra de vinovatie? si fara teama ca celalalt, redus la rolul de oglinda, sa dispara?

sâmbătă, 13 martie 2010

...

.
.
.
.
.
.
.
.
.

joi, 11 martie 2010

in vant...


marți, 9 martie 2010

imbratisarea ca act de curaj



mi-amintesc de momente de maxima fericire cand parca as fi dansat pe strada si as fi imbratisat fiecare trecator. ba i-as fi mai spus si ,,dac-ai sti..."
au fost, si n-am facut asa. si au trecut, cum toate trec...
ei, o stare de-asta mi-as fi dorit duminica, in Herastrau. cand am participat asa, mai pe margine la primul meu FREE HUGS.
mai pe margine insemna ca am imbratisat si eu cateva persoane, ,,cazurile" cele mai simple si mai abordabile, oameni care se indreptau zambind spre noi.
nu m-am incumetat sa abordez persoane care pareau ca nu doresc. si nici macar pe cele pe care le simteam ca-si doreau, dar nu voiau. m-am multumit sa-i simt, mai de departe sau mai de aproape, sa le observ armurile si sa ma vad in oglinda lor. sa le vad neplacerea pe care o astfel de propunere le-o trezea, teama de invadare a spatiului personal, oroarea unei atingeri straine sau tristetea de a fi refuzat pentru ca ,,asa ceva nu se face", desi si-ar fi dorit.
si mi-am simtit si eu propriile armuri cum se inmoaie in momentul in care am vazut cate un scut cazand sub presiunea bratelor calde.

duminică, 7 martie 2010

triumful spiralei


inchisa in patrat, spirala si-a desfasurat spirele, decojindu-l de zidurile de stabilitate si ridicandu-se. triunghiul l-a rotunjit in cerc si s-a desfasurat, desirandu-l si pe el sa-i piara aroganta din cele trei varfuri.
din cerc doar s-a arcuit un pic si a explodat, leganandu-se cu eleganta printre spirele mai colturoase pornite din formele cu linii drepte.
s-a oprit doar o clipa, cand crucea s-a infipt in ea si s-a asezat deasupra. dar tensiunea arcurilor in crestere a invins si crucea a cazut la pamant, acolo unde-i este locul si spirala s-a avantat in continuare in sus.

miercuri, 3 martie 2010

in loc de alte cuvinte

candva, intr-o seara, suparata pe cineva drag ii spuneam cuvinte. care sa lamureasca, sa explice, sa apropie, sa limpezeasca, sa restabileasca.
multe, prea multe cuvinte. si inutile, pentru ca mi le spuneam tot mie, celalalt nu era de fatza. chiar daca era.
cand am obosit si m-am hotarat sa rup ultimele fire care atarnau de o margine, mi-am dat seama ca norul de cuvinte imi intuneca perceptia. cum sa-l vad eu clar pe celalalt, cum sa inteleg diferentele care apropie si despart, daca eu priveam prin propriile cuvinte? din care eu imi facusem unelte, arme, iar celalalt scut?
si atunci am tacut, si nestiind cum altfel sa ma apropii am inceput sa ascult muzica pe care ii placea sa o asculte. si ca sa o ascult, mi-am facut loc si am lasat-o sa intre, sfasiind zonele unde impletitura de vorbe era prea densa. muzica a dizolvat restul.
nu, celalalt nu avea cum sa fie asa cum il vedeam eu in ultima vreme... oricum, nu il puteam vedea clar, doar ca filtrul de acum devenise mult mai suplu si mai permisiv.
n-a mai fost nevoie de altceva. nici explicatii, nici scuze, nici promisiuni. a doua zi, fiecare avea o alta atitudine.

marți, 2 martie 2010

ok, fie...


luni, 1 martie 2010

curatenia de primavara


am maturat prin blogroll si am pus lumea virtuala in ordine :)
pe toti la gramada (o fi ordine asta?) pentru ca orice criterii ar putea sa para nedrepte, asa pur subiective cum sunt.

am schimbat adresele celor care s-au mutat, am pastrat cativa din cei care au disparut pur si simplu din blogosfera, dar care sunt voiosi si activi in viata reala, am sters cateva adrese pe care nu le mai vizitam, am lasat unele pe care chiar daca eu nu le vizitez, m-a impresionat dorinta lor de publicitate. poate intra altii...

probabil ca zilele astea am sa tot matur si am sa sterg praful. daca cineva se simte nedreptatit sa zica acu, cat mai sunt cu carpele in mana :)
asa ca in loc de traditionalul martisor, momentan va arat matura. martisorul mai incolo. ca mie tot nu mi-a trecut dorul de iarna.