am primit ca tema (si pe buna dreptate) sa cer cate ceva de 10 ori pe zi, cate 21 de zile. stiti voi, intervalul de timp de care se presupune ca o actiune are nevoie ca sa devina obisnuinta.
si am primit aceasta tema pentru ca am facut efortul sa cer ceva de care aveam nevoie. aparent, nu mare lucru, un pic de timp si de atentie, o ureche acordata doar pe vocea mea pentru o vreme. nu mult, ci doar cat nevoia mea de a vorbi sa o gaseasca si sa se convinga ca e acolo pentru ea. nu mi-a fost usor, dar bucuria de dupa a meritat.
si nici eu nu m-am invartit prea tare in jurul cozii, pentru ca vorbeam cu un om (si ma asculta) care castiga, teoretic, pe o ora de ascultat si pus intrebarile potrivite cam cat mi-a mai ramas mie din venitul lunar de la buget dupa ultima scurtare.
deci, am ajuns la concluzia ca ar fi bine si frumos si sanatos pentru mine sa ma obisnuiesc sa cer. usor de zis, greu de facut in conditiile in care m-am izolat suficient de mult incat sa nu gasesc, uneori 10 oameni cu care sa schimb zilnic cate o vorba... bine, pot iesi la cumparaturi si sa aleg magazine mici unde sa cer fiecare produs separat :))) nu, as trisa inutil pentru ca imi dau seama foarte bine de diferenta.
si apoi, obisnuindu-ma sa cer, nevoile si dorintele mele ar creste si ele o data cu cererile implinite sau neimplinite, si, o data cu ele si lanturile care sa ma lege de amanuntele lumii...
grea treaba, dar merita experimentat. dupa 21 de zile vad eu ce si cum...
si vezi? despre multumiri si recunostinta, nimic! doar ce m-am concentrat cateva minute doar pe ideea de a cere :))))
p.s. nu luati prea in serios ce-am zis. e doar un mod de a-mi pune gandurile in ordine...
p.p.s. asta a fost prima cerere pe azi... mai am 9. multumesc!