poza: Looking at the moon_M_fotocommunitynu stiu ce astept.
cand astept, aparent sunt deschisa la orice se poate intampla; de fapt, orice s-ar intampla, fie ca eram pregatita, fie ca nu, voiam altceva.
cand actionez, fie ca imi urmez obiectivele declarate, fie pe cele ascunse, fie ca mi le indeplinesc, fie ca nu, stiu ca mai era ceva.
nu pot sa-i dau un nume. nu stiu ce parte din mine ar umple. secretul doar se arata cate o clipa si fuge inainte de a-i vedea chipul real. fug si eu in directia aceea, fara sa stiu bine dupa ce.
secretul ma cunoaste mai bine decat il cunosc eu pe el. arata diferit pentru fiecare fatza a mea. fiecarui rol al meu ii arata pentru o clipa imaginea seducatoare, apoi fuge. stiu ca daca l-as prinde, acela ar fi rolul vietii mele.
2 comentarii:
pai aici zici tu ca vrei sa inveti de la mine, cand eu zic ca nu stiu unde mi-e capul ???
cred ca chestia asta se intmpla atunci cand astepti multa vreme ceva anume si apoi renunti... ai renuntal la acel ceva, dar nu de tot; chiar daca iti zici ca nu mai vrei, a ramas starea de asteptare ca fond... si atunci cand se intampla ceva de bine, e mai usor sa primesti...
nu stiu, nu mi se pare calea cea buna... da momentan asta e... :)
nu stiu daca astea sunt diferente de gandire martian / venusiana... eu uneori renunt mental, dar emotional ramane o umbra de speranta... :)
tu esti sigur ca renunti de tot? daca da, eu as vrea sa invat cum...
Trimiteți un comentariu