miercuri, 18 februarie 2009

sala 1

acum juma de viata, cand eram studenta la biologie, sala 1 era sinonima cu frigul. o sala mare, cu mese acoperite cu plăci de faianta (pe atunci multe sparte, acum intregi).
cu schelete ingalbenite de diverse animale si de oameni, si planse la fel de galbene si prafuite si atunci si acum; cu ferestre mari prin care se vede Dambovita curgand.
cu instrumente metalice pentru disectii... si cu cadavre minuscule de broaste si soareci pe care le intrebam bucata cu bucata despre maruntisurile vietii. si cu un usor miros de formol.
cursuri lungi, amanuntite si detaliate de anatomie, in care proful cu o mana scria, cu una desena, cu una stergea si cu una muta tablele. alea negre. de trebuia dupa aceea sa ne intalnim sa resintetizam cursul din ce a apucat fiecare sa noteze.
oricum, peste toate aceste detalii, frigul, nota definitorie.
mi-am amintit de toate astea azi, dupa multa vreme din nou in sala 1. de data asta, de cealalta parte, ca examinator.
examen scris, am avut timp sa ma uit la oameni si sa-i vad cat sunt de frumosi. ei nu stiau cum ii vad, pentru ei important era stresul examenului. si frigul.
dupa examen si ei s-au vazut la fel si s-au bucurat.
probabil ca si lor le va ramane sala 1 intr-un colt al memoriei. cu frig cu tot.

6 comentarii:

Mugur spunea...

Eu cand eram student la comunicare veneam la scoala cu catelul dupa mine. Sean era mic si plangea daca ramanea singur acasa, asa ca il luam cu mine la cursuri. Aveam un rucsac special cu care il caram prin autobuzele 280 sau 94 si in care Sean avea compartimentul lui. Statea in rucsac o buna parte din curs si, cand se plictisea, iesea de acolo si incepea sa latre la prof :) Apoi s-a marit si s-a obisnuit sa raman singur acasa :)

ajnanina spunea...

dragul de el...
sper ca proful avea simtul umorului...

si aptitudini de comunicare si raportate la cei care folosesc un alt limbaj...

Mugur spunea...

da, cam toti profii mei de la comunicare aveau simtul umorului spre deosebire de cei de la cognitiva care erau mai... circumspecti :)))

iar atunci cand aveam curs cu vreun prof care prefera sa comunice doar cu studenti si mai putin cu patrupezi, il lasam pe Sean la portarul facultatii care il supraveghea cat el alerga prin curtea scolii.

Anonim spunea...

Acum stiu de ce imi place de tine!!! Daca vreodata voi fi nevoit sa-mi las amintirile in mana cuiva o sa ti le las tie. Sunt convins ca daca le voi lasa in grija ta niciodata timpul nu le va putea transforma niciodata in niste imagini alb-negru ponosite si vechi.
Ai vrea sa fi PASTRATORUL DE AMINTIRI?...pentru ca tu pentru mine asta ai putea fii cel mai bine.
Acum stiu de ce imi place de tine!!!

din dragoste de viata

ajnanina spunea...

asa-zisule anonim :))

adica vrei sa zici ca pana acu nu stiai de ce iti place de mine ? :)))

am deja niste amintiti frumoase ale tale... cu zapada... cu pisica... cu ...
si ma voi simti onorata de cate ori vei considera ca la mine sunt in siguranta...

doar ca nus stiu in ca masura faptu lca trec la mine nu le va altera in vre-un fel...

Ioan spunea...

Doamna' Domnu',

ne jucam oricat numa sa nu fie frig...

La frig toate lucrurile devin mici... inclusiv vasele de sange care iriga creieru'...

frumoase povestile tale Jane,

Totio'