joi, 29 noiembrie 2012

tiptil...

...se apropiau cuvintele.
m-au surprins intr-o seara, in care cautam un drum spre un portal care m-ar fi trecut (intr-o clipa, doream eu, dar a fost o lunga noapte) dintr-un loc in altul, doua locuri, doua gari cu acelasi nume.
si treceam pe langa un parc cu frunze multe care stateau sau cadeau, nu-mi dau seama, ca lumina era alta. si le-am auzit fosnind, si am dat alte ganduri mai incet sa le aud cum se tineau unul de altul, firesc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. ca si cum n-ar fi fugit de atata vreme, lasandu-ma doar cu desenele si margelele.
le-am lasat sa treaca, facandu-ma ca nu le vad, nu voiam sa le sperii. ca eu, de fapt, cautam gara. si am gasit-o, si ele au mai stat o vreme cu mine.
oare ce le-o fi facut sa se intoarca si sa dispara iar?

vineri, 23 noiembrie 2012

vreme de

frunze coapte. 
de ghinde si castane. putine, anul acesta. ghinde nu prea s-au facut, iar castanii de pe Aleea Castanilor au fost taiati. 
printre ei, au fost plantati platani. 
platanii cresc repede. desi imi sunt dragi, mi-as dori sa nu depaseasca in inaltime castanii taiati de la jumatate. n-ar fi drept.
doua colege, stiind ca trec des prin Gradina mi-au cerut sa le aduc ghinde si castane. mi-a fost draga dorinta copilului din fiecare. am sa le caut cateva, asa, macar de pofta.
.
caut zilele alea de echilibru intre toamna-iarna, cand e rece, dar inca nu foarte frig, umed, dar nu inghetat, limpede, fara a fi insorit. o anumita culoare a aerului, o anumita transparenta. ca si cum iarna nu ar putea sa vina decat dupa trecerea constienta a acelui prag. altfel as ramane blocata in spatiu-timpul (de) netrecut.
poate ca nu sunt zile, ci doar clipe. ar merita sa fiu mai atenta :) 

miercuri, 14 noiembrie 2012

pentru ca? nu.

e dificila o discutie intre imaginea mea din mintea cuiva si imaginea mea despre acea persoana. necunoscuta mie...
partea buna, e ca, desi fiecare intelege altceva, totusi, exista (dupa cum vad eu) bunavointa de ambele parti, ceea ce face ca vorbele de pe fiecare parte a gardului sa creasca si sa infloreasca, chiar daca nu vor fi vazute sau auzite.

o explicatie, nu o justificare, referitoare la moderarea comentariilor. nu o fac din frica, ci din lene. pentru ca trec mai rar pe aici, vreau sa le vad. altfel, exista posibilitatea ca niste comentarii ale cuiva la un post mai vechi de-al meu sa ramana vesnic necitite. asa, datorita moderarii, de cate ori intru, le vad. si raspund.

cum ar putea cineva care nu ma cunoaste sa stie, sa simta masura in care eu ma uit sau ma (re)gasesc?
si sa vada schimbarea in absenta mea? 
si in ce masura transformarile din propria-mi (inter)realitate s-ar putea suprapune peste transformarile imaginii mele din mintea celuilalt?

chiar daca simt o picatura de tristete cand cineva se (dez)amageste in relatie cu imaginea mea din mintea sa, ma bucur in speranta apropierii de realitate. aia in care cred eu ca e reala pe bune :)

luni, 5 noiembrie 2012

cat timp?

am invatat sa evitam cuvintele mari de genul ,,totdeauna", ,,nciodata", pentru ca sensul lor nu incape in promisiuni, angajamente, negocieri. unitatea de masura pentru a ne evalua viata ar trebui sa fie transformarea, saltul evolutiv.

joi, 1 noiembrie 2012

un vis...

am adormit aseara dupa ce am terminat de citit ,,Solutia Schopenhauer" a lui Yalom. 
inainte de a adormi, mi-am dorit un vis pe care sa-l pot analiza dimineata. in ultima vreme nu prea am mai dat atentie viselor.
am visat ca ma intalneam cu un prieten in oras, intr-un loc nou, dupa ce am trecut printr-un cartier demolat.
omul era mai inalt decat in realitate (e inalt si in realitate). l-am privit cu drag, prelungind clipele in care m-am apropiat de el si ne-am imbratisat.
dupa ce m-am desprins din imbratisarea lui, am inceput sa il ung cu albus de ou, pentru ca urma sa il bag in cuptor, ca pe o prajitura.
stiam ca asa o sa devina si mai bun, si mai rezistent.


eu mi-am scos din visul asta ce mi s-a parut semnificativ. da' daca va vine cheful de barfa pe tema visului, sunt curioasa :)