vineri, 20 februarie 2009

PIERDEREA SIMŢURILOR

Vedere fără ochi călătorind pierdută
În vidul plin şi gol oprindu-se tăcută
Fărâme de lumină sorbindu-le avidă
Şi tremurând pe pleoape sperând să le deschidă.


Din mâna strânsă pumn atingerea căzută
Se varsă peste vasul cu apă începută
Şi stropii ard în aer‚ ochi şi stele
Şi stele cad în apă, rotunde‚ mari şi grele.

6 comentarii:

Mugur spunea...

Si-atunci, printr-o minune a luminii cazute de sus si de pretutindeni, o alta pereche de ochi se nascu, cu pupile mari, sorbind avide faramele de lumina din stele.

ajnanina spunea...

multumesc.
nu cred in minuni, ma bazez pe ele :)

Mugur spunea...

Si eu ma bazez pe ele desi am momente in care ma indoiesc :)

ajnanina spunea...

e firesc, minunile exista, doar ca noi nu suntem permanent conectati cu ele.
ca n-ar mai fi minuni, ar fi chestii banale...

oricum, o a doua pereche de ochi poate sa ti se deschida (in spatele pleoapelor sa uin fatza lor ) o data la mai multe vieti...

ochelarii nu-i pun la socoteala :)

Kami spunea...

Inima mea canta jucausa de fericire ^-^
E sweeeeeet si frumos si dulce si... joc de cuvinte absurd care a izbucnit din mine citind versurile tale.

Ai starnit un roi de spiridusi in sufletul meu prin cuvintele tale, nu stiu de ce...dar e vesel si frumos. ^-^

ajnanina spunea...

Kami, multa fericire spiridusilor tai...