duminică, 27 noiembrie 2011

...



marți, 22 noiembrie 2011

primii turturi




joi, 10 noiembrie 2011

bucuriile zilei







marți, 8 noiembrie 2011

buna dimineata!



luni, 7 noiembrie 2011

...o imbratisare.

,,Un gest la fel de vechi ca si omenirea si care inseamna mult mai mult decat intalnirea a doua corpuri. O imbratisare inseamna: nu ma ameninti, nu mi-e frica sa stau atat de aproape, pot sa ma relaxez, sa ma simt acasa, sunt ocrotit si cineva ma intelege. Traditia spune ca, de cate ori imbratisam pe cineva de bunavoie, castigam o zi de viata." (Paulo Coelho - Aleph)

duminică, 30 octombrie 2011

şapte şoapte

cate un cuvant pe an, nespus, cristalizat, inghetat, tatuat.

acum scos, luminat, curatat, incantat, descantat. si transformat. in lumina.

si de saptezeci de ori cate sapte, iertat.

vineri, 21 octombrie 2011

iedera la soare



duminică, 16 octombrie 2011

FALIMENT DE TOAMNĂ ÎN RAI

imagine

Plutea prin aer umbra lui Adam
Şi merele mă ispiteau din iarbă
Şi-n clipa când din primul măr muşcam
Cu visele prin frunze stând să fiarbă
Cu teama-n fiecare măr rostogolit
Că-i ultimul, că-s ultima făptură vie
La Dumnezeu şi diavol mă rugam
O, fie numai încă unul, numai fie !

Un şarpe mic, uscat şi obosit
Se legăna aiurea pe un ram
Iar merele luceau mai stins în asfinţit
Când eu, mai disperată, culegeam
Crengi, frunze, iarbă, mere tot mai rar
Uitând de raiul de care mă îndepărtam.

miercuri, 12 octombrie 2011

miercuri cu cuvinte si ceai cu ceara topita

am vrut sa pun poza, dar nu era prea explicita. asa ca zic.

mi-era frig si am vrut ceai.

am pus o bucata de fagure in ceai, si ceara s-a topit in picaturi mari, ca de grasime.

am vrut sa-l beau asa, dar era chiar prea fierbinte.

ma gandeam ca ma fac stup pe dinauntru si albinele vor intra direct in mine sa-si puna mierile. si ca o sa fiu toata un zumzet, un freamat si un zbor.

ca o sa trebuiasca sa stau tot timpul cu gura deschisa, ca ele sa intre si sa iasa dupa dorinta.

iar la iarna sa ma inconjur cu flori, sa aiba ce manca si ce munci.

uau, ce misto...

intre timp, ceaiul s-a mai racit putin si ceara s-a intarit la suprafata, cerandu-mi sa o scot.

ok, il beau si fara...

joi, 22 septembrie 2011

poate ca maine voi scrie ceva...

...imi spun de mai bine de-o luna, trecand pe aici si mirandu-ma de fiecare data ca n-am facut-o.

poate ca ar trebui pur si simplu sa las aici zilnic cateva cuvinte ca pe niste firimituri pe marginea ferestrei pentru celelalte cuvinte, care s-au dus.

hai sa vedem...

intre timp a venit toamna, dupa cincizeci de zile de august (le-am numarat si pe cele dintr-un asa-zis septembrie, pana la prima unda de racoare). poate ca ar trebui sa las pe margine si niste seminte. sau niste zahar. sau poate ca nu, cine a pornit spre tarile calde nu trebuie deturnat din drum cu astfel de copilaresti ispite...

luni, 8 august 2011

The river is flowing...

mi-am petrecut o buna parte din weekend pe podul raului care curge spre Nord, dinspre viitor spre trecut, aducandu-mi amintiri din viitor si trimitand trecutul la locul lui, in trecut. si s-a dus vesel si cantand, si viitorul l-a urmat.

si am ramas doar eu pe pod, si cateva pietre. fara timp. si apoi am strans pietrele si am plecat si eu.

raul curge in continuare, iar podul a ramas la locul lui, intre trecut si viitor, marcand momentul prezent.

sâmbătă, 23 iulie 2011

schimbare si transformare

din schimbare te mai poti intoarce, daca vrei. dupa diverse ture in jurul cozii, cand crezi ca ti-ai regasit capul.
iti reiei vechile fetze si masti, vechile haine din dulap - cele care inca te mai incap.
transformarea e ireversibila.
si de neevitat. cat de dorita ar fi fost, cand se petrece si te ia pe sus, te simti descoperit, dezbracat. lumea arata altfel. vechile margini nu te mai incap, si nici oglinzile. si oricum se clatina.
lumea e alta si tu la fel. si majoritatea relatiilor.
mi-e un pic dor de vechea mea identitate dar si mai dor mi-e de cea noua.
cand noua viata va ajunge la un anumit nivel de stabilitate o sa mi se para ca a fost simplu. nu se petrece in 21 de zile si nici intr-un alt interval previzibil. timpul mitic nu are echivalent exact in timpul comun. clipe-lumina, clipe-curcubeu...

luni, 4 iulie 2011

Vorbe despre viaţă. Momentele acelea.

Când cineva vorbeşte despre viaţă, de cele mai multe ori o descrie prin intensitate. Sau nivel de frecvenţă. De fapt, din toată viaţa, vorbeşte despre momentele acelea speciale în care s-a simţit conştient, a luat o decizie, a acţionat diferit sau a sărbătorit ceva – un sfârşit sau un început.
Deci, din toate momentele vieţii, cele mai importante au fost cele în care cursul a deviat, filonul a izbucnit la suprafaţă, fluxul a inundat ţărmurile sub influenţa unei alte stele, cutremurul a rupt nişte limite iar lava fierbinte a netezit colţurile stâncilor.
Momente în care am avut acces, fie şi pentru câteva clipe la portalul prin care Eul privea către Sine.
Momente în care am înţeles sensurile multiple şi sensul unic. Paradoxal, cu privirea simultan spre interior şi în sus, potrivind diamantul cu vârful către Soare.
Apoi, a apărut norul şi am intrat din nou sub incidenţa legilor fizicii şi a legilor sociale. Am redevenit prea grei pentru a călători pe rază. Portalul s-a închis, fluxul s-a retras, lava s-a solidificat.
Ne-am promis că data viitoare ne vom apropia mai mult de viteza luminii. Cu un pas.

duminică, 3 iulie 2011

Simplitate

Pentru a înţelege, trebuie să ajungem la esenţă.
La esenţă, în nici un caz dincolo de ea. O moleculă e cel mai simplu ansamblu care păstrează calităţile întregului; redusă la atomi, informaţia a dispărut. Un cuvânt redus la literele care-l compun îşi pierde sensul. O relaţie între oameni e formată din oameni, gândurile şi emoţiile care îi leagă. Dacă emoţiile dispar, relaţia în sine a dispărut.
Legăturile chimice, fizice, semantice, emoţionale dau sensul; ele transformă un grup de elemente oarecare într-un sistem cu structură unică.
Nu vom înţelege niciodată un cuvânt după ce l-am analizat, o relaţie interumană după ce legăturile au fost rupte sau fluxul după ce ne-am urcat pe porţiunea cea mai uscată a malului.
Simplitatea nu se află la un capăt, ci într-un punct de echilibru, instabil şi efemer de pe drum. Şi, oricum, am pus prea multe cuvinte pe lângă. Cică pentru sprijin ...

vineri, 3 iunie 2011

iluzia



joi, 12 mai 2011

inapoi din acasa

sursa imagine

cand m-am intors, atarnam in gura jaguarului ca si cum as fi fost unul din puii sai. ma tinea cu multa grija, dar asta am inteles abia dupa ce mi-am domolit spaima ca as fi putut fi mancata. de jaguar, de jungla, de intuneric, de marele nimic, cel care ar fi putut sa-mi deschida nasturii de tot. si iti multumesc tie, dragoste, ca mi i-ai inchis bine-bine la loc.


intre timp, pe piele imi infloreau umed petale roz de trandafiri uscati, inmuiati de ploaie. prin buzunare imi incolteau boabe de porumb si pietre colorate, ma impiedicam de crengi uscate care imi torceau fuioarele de vata de zahar de pe piele si imi trimiteam stramosii la locurile lor dupa ce dansaseram impreuna la petrecerea dintre doua lumi. da, chiar in seara in care in care a nins printre flori pana cand am facut focul sa oprim ninsoarea nemaipomenita. si am iubit si focul si zapada pentru ca ne-am pus in ele dorurile si ne-am luat din ele darurile.


n-as sti sa va spun altfel despre ce si cum a fost. nu sunt metafore, ci descrieri simple ale spatiului dintre realitati, atunci cand corpul meu, corpurile mele faceau puntea.


nefiind obisnuita cu conditia de arc, m-am intors pentru o vreme in realitatea ordinara. multumesc, mama jaguar, lasa-ma pe pamant. ma voi intoarce.

miercuri, 27 aprilie 2011

sâmbătă, 23 aprilie 2011

grija samburelui de lumina

bate vantul si stinge lumanarile.
le apropiem unele de altele, atingand mainile, rugand, multumind.
ne adapostim pe langa colturile bisericii, intre privirile pictate ale sfintilor.
o batrana isi adaposteste lumanarea in jacheta. de departe, lumina pare ca ii iese direct din inima.
faptul de a avea grija de samburele de lumina ne face trecerile noastre unii pe langa altii un pic mai intense, mai atente. flacara e atat de usor de stins... uneori nici atentia si nici credinta si nici speranta si nici dragostea nu ajung. nici cantecul. e nevoie de flacara celuilalat. trebuie doar sa intinzi mana si credinta, speranta si dragostea se aprind din nou. pana la urmatoarea rafala de vant.
sfintii stiu, au trecut si ei prin asta.

vineri, 22 aprilie 2011

necuvinte colorate

in ultima vreme cuvintele nu prea mi-au mai fost la indemana. dar am descoperit ca simpla mazgalire a hartiei are efecte asemanatoare scrisului.
ceea ce nu s-ar putea spune despre tastarea aleatorie, asa, ca joc al degetelor.
e vorba de acelasi efort de a scoate ceva la lumina.
am redescoperit placerea de a desena, fara scop artistic, ci doar expresiv.
a lasa urme, ca dupa iesirea din apa, ca dupa ce mananci fructe, ca dupa ce stergi ouale proaspat insangerate, cu sangele intregului curcubeu.
m-au inspirat si unele ca asta. mi-ar fi mai greu sa fac asa ceva pe blog :)

joi, 14 aprilie 2011

la fereastra

in fata ferestrei mele e singurul copac de pe strada ramas neinfrunzit pana acum. o singura ramura da semne de muguri. nu il grabesc, incerc sa ii respect ritmul. in schimb e plin de fructe zburatoare: vrabii, pitigoi, mierloi, cate o cotofana, cate o cioara. semne bune.

sâmbătă, 9 aprilie 2011

prea mult negru...

...zice buna mea prietena, masina de spalat, cea care imi rezolva multe din treburile murdare.

are dreptate, are parte mult mai des de rufe inchise la culoare. privesc spre fereastra vrand sa dau vina pe vremea de afara, inca rece, inca trista. ntzz. nu o pacalesc. stie si ea ce e aia fereastra, desi a ei e mai degraba hublou cu peisaj de furtuna. vrea si ea alb si galben si roz, si verde, si albastru deschis.

promit sa ma gandesc la asta.


miercuri, 6 aprilie 2011

invitatie la meditatie :)

pe malul apei, asezat comod pe o piatra calda, pazit de o pisica de piatra la fel de calda...

marți, 29 martie 2011

in ochiul tau, ma vad pe mine

sursa imagine
a devenit un gest atat de rar privitul in ochii celuilalt, atat de incarcat de teribile semnificatii ale vietii si mortii, fortei si vulnerabilitatii, dragostei si violentei, incat ne ferim.

ne ferim sa cautam privirea celuilalt, sa ne lasam prinsi de ea.

e visul si spaima patrunderii in intimitate, e oroarea de a nu fi prins cu sufletul in pielea goala.

astfel incat, cand doua fiinte constiente se privesc ochi in ochi, niciuna nu are de fapt acces la cealalta. ci fiecare priveste, ca intr-o oglinda, propria imagine. si se bucura sau se sperie de asemanarea intrezarita.

caci ne multumim sa ne credem asemanatori, si nu indraznim sa ne (re)gasim identitatea. propria identitate, nu prin proiectie, ci prin (re)cunoastere. si recunostinta.

luni, 21 martie 2011

discretie de echinox

cica a venit primavara. azi-noapte, un pic dupa miezul noptii.
ma tem ca inca sta la usa, vanturile tot mai matura casa. tot nepregatiti suntem.
eu as lasa-o si asa, sa creasca iarba si peste cele inca nematurate.
vreau frunze, vreau oxigen natural. cat se mai poate.

sâmbătă, 12 martie 2011

in cautarea chipului fericit

sursa imagine
Mi-am uitat chipul. Acesta pe care îl am acum nu e neapărat al meu, deşi îl port de multă vreme. L-am acceptat şi mă obişnuiesc continuu cu el, şi totuşi nu suficient cât să mă recunosc. Desigur, de-a lungul vieţii s-a mai schimbat. Şi la fiecare schimbare speram ca de data asta să îl regăsesc...
Uneori, în oglindă sau în ochii cuiva, mi se pare că îmi zăresc pentru o fracţiune de secundă vechiul chip. Cel de dinainte. În oglindă, imaginea luminoasă apare rar şi dispare repede. În ochii altuia... ei, aici depinde de multe...
Mi se întâmplă uneori să rătăcesc printre oameni căutând îndelung, şi să rămân cu privirea pironită în alţi ochi, rugându-mă şi rugându-i să nu-şi retragă prea repede privirea, să nu rupă prea repede contactul fragil. Nu înainte de a vedea... nu înainte ca pe retina mea să se aşeze strat după strat, imagini din chipul meu cel adevărat.
Au fost şi oameni-clipe când am primit mai mult decât am cerut. Alături de priviri, sau în locul lor am primit atingeri. Urme de degete pe obraz, urmărind contururi real-imaginare, degete care îmi inlăturau şi îmi adăugau strat după strat, modelându-mă intru speranţă. În clipa, caldă încă, în care mângâierile s-au oprit, am deschis ochii şi m-am privit în oglindă. Şi oh, chipul pe care l-am văzut atunci...

miercuri, 9 martie 2011

usi, porti, ferestre...

imagine: Juni Mond, Windows, fotocommunity.
si noi intre ele, prin ele, dincolo de ele, trecand de limite, de granite, depasindu-le.
cuvinte magice de deschidere, de inchidere, de trecere, de intrecere.
emotii cheie care te fac sa ingheti inaintea lor sau sa zbori prin ele.
bucurii ale atingerii, ale privirii de aceeasi parte, de toate partile.
zboruri, aruncari, trantiri, inchideri gingase, care mangaie aerul de langa noi sau ne trec adanc prin carne.
niste trepte din cand in cand, unele in sus, unele in jos... sau aceleasi, in spirala, in lipsa, in loc de.
drumuri intre ele, sprijin de tocul lor.
durerea trecerii de unele prea stramte sau ramase mici. reintoarcere, cautarea lor prin zidul pe jumatate daramat.
si privrea plina de iubire, de dorinta, de speranta catre un vesnic dincolo.
.
,,Suferinta este uneori inevitabila, si atunci cand trebuie sa suferim, putem accepta acest lucru, cu compasiune. Optzeci si patru de mii de usi se deschid catre adevarul inter-fiintarii, si suferinta este una dintre acestea. Dar exista si alte usi, printre care bucuria si iubirea-bunatate."
Thich Nhat Hanh, in prefata cartii ,,Fructele intunericului" de Joan Hailfax

marți, 8 martie 2011

observator :)


marți, 1 martie 2011

prima baba

prima baba, de 1 Martie. zapacita, abia smulsa din bratele inghetate ale lui mos Februarie, cautandu-le din priviri pe celelalte, ca stia ea cumva ca ar fi 9 sau 12 cu toatele. care aveau de urcat undeva, in primavara, pe muntele pe care s-ar face din nou tinere, primavaratice. inca nu-s, nici muntele.
cu primul cojoc pus pe dos, din care ies inca fulgii. cu mintea ravasita, din care ies ganduri si cuvinte aiurea.
cu snururi alb-rosii si tinichele marunte atarnate de ele, de care se impiedica.
o nebunie blanda, cu urme de speranta.
primavara, unde esti?

joi, 24 februarie 2011

fire de iarba


am nevoie de fire de iarba proaspete pentru cusut gaurile lumi.
eventual si de petale de flori pentru locurile unde tesatura veche nu mai ajunge de la o margine la alta. si de o pisica, sa sperie soriceii care imi rod in continuare marginile.
si de o ramurica de alun, la capatul caruia sa insir atzele de iarba...
si de un cantec, sa-mi tina ritmul egal, si rabdarea aproape. multe-mi mai trebuie...

pentru ca e mult mai simplu sa arunc tesatura veche... doar ca prin gaurile ei se zareste doar vidul cosmic...

luni, 21 februarie 2011

in lumea larga

sursa imagine
cand pleci in lume, sau pleci din lume nu faci decat sa strapungi membrana subtire pe care o credeai capabila sa separe eul de lume, lumea de nelume, eul de non-eu, oul de sfera, pielea de pamant.
e o durere de o clipa, apoi iti dai seama ca o data ce ai plecat, in timpul non-liniar, ai si ajuns.
cand ai inteles primul pas, restul sunt doar pasi ai dansului. iar dansul reuneste eul, lumea, pielea de piele, cerul de pamant. rotund, in spire din ce in ce mai largi.
cu toata dragostea, femeii care naste toate animalele... intru amintirea faptului ca e stapana lumii :)

duminică, 20 februarie 2011

ascultat si (ad)judecat


de cate trambite e nevoie pentru a da capacul cutiei la o parte?
de multe. prima doar trimite prin pamantul reavan o vibratie de primavara. timpul vorbelor noi. dar in lumea din cutie e inca frig. asa ca El sufla in continuare, in cuvinte si fara, pana cand pamantul pare ca atarna ceva mai greu.
chemarea e acum modulata ca un cantec, si e placut de ascultat. doar ca se aude destul de bine si cu capacul pus.
pana cand, cateva note mai inalte te fac sa simti furnicaturi sub omoplati, acolo unde candva iti cresteai muguri de aripi. le-ai intinde, dar nu le ai. si te-ai intinde intr-un fel spre ceva, doar ca dai de pereti. nedumerire, si sunete in continuare... pana cand, intr-un tarziu, recunosti cantecul. e a desteptare...

sâmbătă, 19 februarie 2011

chipuri ale soarelui







vineri, 18 februarie 2011

cartea lunii pline de doruri :)

sursa imagine si inspiratie
sincronicitatile ultimelor zile mi-au adus cartile potrivite in zilele potrivite.
luna, cartea a XVIII-a, azi, 18, de luna plina.
cu lumina multa, cat sa nu te ratacesti pe drumul spre.
si un strop de amuzament, cat sa nu-i ei in serios solemnitatea, din versurile de cantec-descantec ale lui Octavian Goga (textul intreg, aici):

,,Lună, lună, stea vicleană,
Neam de fire de vădană,
De ce dorurile mele
Spusu-le-ai la stele?
Stelele, sus, călătoare,
Fete mari, clevetitoare.
Mi-au dus vântului oftatul
Şi mă ştie satul. "

joi, 17 februarie 2011

oamenii-stele

sursa imagine vezi si aici
exista oameni-stele, atat de stralucitori cand ii descoperi, ca privindu-i drumul tau e mai luminos.
exista oameni-stele pe care privindu-i vezi in jurul lor tot cerul. si vezi firele de lumina care ii leaga unii de altii si de tine.
exista oameni-stele prin ochii carora privind vezi dincolo de marginile cerului acestuia, vezi Lumea si pe Creator.
exista sperante incarnate care se plimba printre noi, muncesc printre noi si pe care uneori nu ii vedem pentru ca privim in jos.
exist, existi. cu totii suntem expresie a sperantei.

miercuri, 16 februarie 2011

din vechiul turn

inca mai cad lent pietre-caramizi spre un Pamant tot mai indepartat, care-si retraieste zilnic Marele Fulger.
si in caderea lor prin straturile aspre de aer se slefuiesc din ce in ce mai mult. jumatati cu colturile sfaramate se rotunjesc a intreg, in propriile palme. sunt netede, aproape netede, doar uneori cu mici munti si caligrafice vai si vene.
vantul le inscrie pe o orbita tremurata in jurul marelui punct luminos. rar, se ciocnesc una de alta. cioburi si scantei. iau cate un ciob si il trec de multe ori pe cate o suprafata, cautand cate o scanteie. fiecare ciob are propriul lui centru. in ceatza, lumina pe suprafete sarbatoreste ritualic in mici fulgere.

luni, 14 februarie 2011

ok, fie... iata reteta de amor garantat :)


din gura satului, aka Facebook, aflu ca inca doua relatii din cele pe cere le credeam ca stabile s-au dus pe apa Sfantului Valentin.
inca doo inimi trecute la ... is now single. logic ar fi sa fie patru, dar cand se rupe o relatie, intotdeuna unul ramane mai singur decat celalalt.

ok, ce e val ca valul trece, dar cum valurile astea sunt complet needucate, cand parasesc malurile lasa multa mizerie in jur, iar curatenia se impune ca parte a doliului. sa scuturi de duca-se, sa lasi spatiu pentru nou.

iar pentru nou... unul din nenumaratele ritualuri de amor, de dragoste sau de iubire sau de ce-o fi.
la fel de puternic sau de fragil ca toate celelalte, la fel de dependent de incredere si vointa.
deci, dragilor si dragelor, unicul si adevaratul ritual de amor!
sa nu ziceti ca nu pricepeti, google translate e foarte bun :)

hai noroc chior si dragoste vizionara!
sa alegeti bine :)

duminică, 13 februarie 2011

12,13 februarie, aniversarea genelor mele


imagine furată de aici.
acum cativa ani, pe 13 februarie, mi-am privit genele.
nu pe toate cele multe care-mi alatuiesc cromozomii care ma exprima ca fiinta, ci doar pe cele doua perechi din fata, de pe fata. care exprima si ele multe :)
sigur, si pana atunci stiusem de existenta lor, dar din clipa aia am devenit altfel constienta de ele. de rolul lor social si de efectele mişcării lor conştiente...
sunt perioade din viata cand raporturile cu corpul nostru se schimba: cum ar fi trecerea de la pozitia stat pe spate cu degetele de la picioare in gura, la stat pe cele doua picioare pe care le privesti mai de sus si mai de departe... pozitia e alta si lumea a alta... si modul de a o privi :))

joi, 10 februarie 2011

turnul, ingerasii si inimoarele

imaginea de aici
cand a venit trasnetul, la inceput mi-am acoperit ochii si urechile, apoi m-am bucurat de splendoarea lui. prin gaurile cerului se aude muzica stelelor, caderea e lina, rotita ca intr-un carusel, cadem cate doi, sau cate multi, chiar daca de o parte si de alta, iar in drumul catre pamant se vad in jur ingerasi si inimioare. ne pregatim de renastere, de reintalnire, de activitati noi intr-o lume noua, pe care o descoperim acum.
ei da, poate va dura un pic pana ne scuturam de praf si ne adunam de pe jos, dar cum pamantul e rotund, ne sprijimim tot de el cand pe suprafata lui ne ridicam. ne punem inimioarele la loc, pe ale noastre si pe ale celorlalti si plecam cantand in cele patru zari, plini de cele patru elemente.
si m-am gandit ca putem incepe sa ne cautam unii altora inimile dupa lupta, in joaca, asa cum isi cauta, in legenda vesela, cainii cozile.
si intre timp, citim tarotul, asa cum ne invata Mario, si facem podoabe, asa cum ne invata Lola.
viata e frumoasa!

joi, 3 februarie 2011

cine mi-a facut ziua frumoasa :)

stateau la soare, pe zidul rece, incalzindu-se mai mult una de la alta.
grase, pufoase, cu ochii mijiti, privind spre aparatele de fotografiat. le-a mai facut cineva poze, in acelasi timp cu mine. si daca au stat mai mult, poate ca or sa apara pe mai multe bloguri azi :))
portarul blocului era mandru: ,,vedetele mele!"
am intrat cu un mare zambet intr-un loc unde mi s-a zambit... iar zambetele reciproce m-au adus, impreuna cu atentia plina de grija care mi s-a oferit intr-o stare plina de recunostinta la iesire... si desi inca ma mai durea una-alta, ziua mi-a fost plina si frumoasa in continuare!
multumesc, vedete dragi, multumesc, Ana, pentru cea mai blanda si grijulie injectie pe care am primit-o!

la multi ani, iepuras!

sursa imagine
la multi ani. la multi iepuri. sau la multi chinezi.
indiferent ce o insemna asta, de bine sau de rau.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

iubire infinita, mare dilema...

am primit iubirea infinita pe mail, intr-un attach.
la inceput m-am strambat, neincrezatoare, apoi am inceput sa ma minunez de performantele yahoo. de care pana atunci nu credeam ca poate sa duca atat.
n-am indraznit sa descarc atasamentul. daca nu incape in laptopul meu? care are si ele limitele lui; e, vai, destul de finit. cu spatiul liber la minim. daca se ataseaza de mine si n-o pot duce? daca e doar un atasament banal iar cel care a raspandit-o, nepricepandu-se, i-a pus numele de iubire?
sa risc? mai bine nu :)

miercuri, 26 ianuarie 2011

vineri, 21 ianuarie 2011

in graba nebuna de a fugi in (de) lume :))

cand fugi in lume sau de lume in miez de noapte ce oare iti mai iei cu tine?
cu siguranta ca nu capul, caci gandurile sunt cele care torc si tzes lumea care iti devine de nesuportat.
dar se pare ca nici alte maruntisuri cum ar fi pantalonii nu mai sunt importante... ii poti lasa jertfa lupoaicei flamande care voia sa te muste de fund...

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

de veghe langa ceainic

exista ceaiuri a caror aroma nu poate sa fie descrisa. pentru ca nu e o aroma unica, ci o gama intreaga de senzaţii complexe: din momentul in care ghemul de iarba si floare uscata a fost scufundat in apa fierbinte si pana cand ultima picatura a trecut de pe buzele cestii pe buzele tale, in fiecare clipa e un alt parfum, un alt gust, o alta caldura, un alt mister.
iarba si floarea se deschid treptat, eliberand cu zgarcenie esenta lor pretioasa.
cescuta e mica, pentru saruturi repetate: unele pure, altele indulcite cu zahar sau miere, unele fierbinti, altele abia aburinde.
si incerci cu fiecare gura sa afli secretul... cand esti foarte aproape, ceaiul s-a terminat.
iarba uda si floarea de pe fundul ceainicului au obosit tot spunandu-ti...

vineri, 14 ianuarie 2011

duminică, 9 ianuarie 2011

dantela gri


vineri, 7 ianuarie 2011

lumina de pe drum

printre urarile de sarbatori, o prietena mi-a dorit un drum luminos ca sufletul meu...
nu mi-l simteam prea luminos si ma gandeam ca... dar am inteles.
cum ii e sufletul omului, asa ii e si drumul. de luminos, de intunecat, de larg, de drept sau incalcit, de limpede sau de pustiu.

drumul se parcurge cu sufletul, acolo unde te duce sufletul. drumul se construieste cu sufletul. drumul pentru fiecare e creatia nostra, asa dupa cum Creatia e dupa chipul si asemanarea Lui. drumul e doar jocul sufletului pana se intregeste pe sine, pe Sine.

si Doamne, cat e de frumos!

marți, 4 ianuarie 2011

de-ale noului an

implicaţii ale teoriei triunghiulare a iubirii a lui Sterneberg in toate domeniile vietii.
de gasit echilibrul intre intimitate, pasiune si implcare in orice zic si fac. de sporit ce lipseste. si de impacat cu celelalte.
later edit:
ca si azi. soarele, luna si pamantul, in sfarsit intalnite.
asta e partea buna, faza e ca se umbresc unul pe altul si dau eclipse. sau poate ca nu se poate altfel cand dupa atata goana pe cer se intalnesc? chiar si dupa 12 ani?

duminică, 2 ianuarie 2011

metalimbaj

un metalimbaj in care cuvintele, frazele sa ia rolul literelor, totul rasucit intr-o realitate de nivel superior in care fiecare idee poate fi infinit modulata, interpretata, inteleasa, iar in cele din urma, revelatia: sinteza tuturor frazelor, cuvintelor - sunetul primordial, sclipitor, raspandindu-se in intreg universul.
si invers. tot ceea ce ai spune intr-un an, intr-o viata, de dat mai departe printr-o singura rasuflare. toata gandirea intr-un cuvant. tot sufletul intr-un sarut. si de la inceput, noua lume.