joi, 30 decembrie 2010

despre cum fuse si se duse anul asta, ca sa nu uit

vi s-a intamplat pana acum ca, atunci cand povestiti o intamplare sau o vacanta, concediu, ceva sa vi se para mai grozava decat atunci cand ati trait-o?
asa patesc eu acum, scriind si rememorand 2010 sa ma gandesc ,,uau, ce an misto a fost" dupa ce tot anul am zis ca dimpotriva...
mi-am luat postarile anului la revazut, asa, transversal ca sa imi amintesc ce si cum, si am ramas uimita: da, anul a fost plin cu clipe minunate! faptul ca eu am perceput anul ca fiind greu si cam uratel s-a datorat faptului ca partile frumoase au durat cate o ora, o seara, o zi, sau cel mult trei una dupa alta. iar dupa aceea au venit gramada clipele cele cenusii si stramte in care nu parea sa incapa nici corpul, nici emotiile, nici gandurile. drept care si ele ramaneau pe dinafara, si timpul se ducea degeaba, plin doar cu hartii.
.
cele mai bune parti ale anului, si cele care imi vin cel mai usor in minte, au fost bucatile de cate trei zile: workshopul de dans oriental, cel de umbre si cel de recuperare a sufletului...
la workshopul de dans am mers cu o oarecare retinere; desi mergeam de un an la cursuri, inca nu mi se parea ca am inceput sa dansez, iar aceste trei zile aveau sa fie hotaratoare; la final aveam sa hotarasc daca voi continua sau nu. ei bine, da, am continuat...
.
workshopul de lucrul cu umbrele a fost ceva mai aparte... initial nu stiam de ce merg. credeam ca o fac doar pentru a vorbi aceeasi limba cu ele si a le mai scutura un pic... dar am gasit mult mai mult si m-am prins de firul asta pentru a impleti si umbrele si luminile la un loc... intr-o calatorie care abia incepe... ghidata de o fiinta cu totul speciala, cum n-am mai intalnit de multa, multa vreme... poate niciodata in viata asta...
la finalul anului trecut imi propusesem pentru anul acesta sa calatoresc. asa, pur si simplu, fara o destinatie speciala. si da, am facut-o, fara a ma ridica de pe scaun... de aia mi se pare interesant sa nu pui in cerere prea multe detalii, uneori primesti ce nici n-ai fi gandit, desi e ceea ce ai cerut... calatoriile de care am avut parte anul acesta au fost calatorii interioare, spre cele mai ascunse colturi ale mele. cateva din ele...
si da, si workshopul de lucrul cu umbrele si cel de recuperare a sufletului m-au invatat sa calatoresc, singura sau in grup, cu treaba sau fara, pentru mine sau pentru altul. si fiecare calatorie e o calatorie fantastica in zone cu comori din care ma intorc de fiecare data bogata. chiar cand nu-mi convine prea tare ceea ce vad sau gasesc acolo :) si abia astept sa ma reintorc.
.
o alta parte mai aparte a anului a fost luna octombrie si un pic din noiembrie in care am trait doua vieti paralele. ziua aveam foarte mult de lucru, aproape trecusem pe pilot automat, munti de hartii si mari de documente electronice la care ma raportam doar cu o parte a mintii mele. in plus, cursuri aproape in fiecare weekend.
seara, o viata complet diferita: cursurile de dans, de povesti, de modelaj in lut, de facut podoabe, intalniri de grup sau seri speciale cu sora-mea, unde uitam tot ceea ce facusem peste zi si intram in aceasta lume a artei (chiar si pentru amatori), a feminitatii (chestiile astea mi se parea normal sa le faca o femeie, nu proiecte si rapoarte), a dulcetii.
era ca si cum as fi devenit constienta in vis, o parte din mine se desfasura intr-un mod in care nu mai reusise pana atunci sa se exprime. umbrele erau din ce in ce mai colorate, imaginatia inflorea :). dimpotriva, viata obisnuita devenise un fel de vis din acela pe care abia ti-l mai amintesti la trezire. din pacate n-am rezistat mai mult, ar fi fost interesant... mi-ar placea sa repet experienta...
.
tot dintre castigurile anului acesta ar fi si alimentatia raw, dupa modelul asta; deocamdata la nivel de aspiratie si experiement. sper de la anul sa devina un mod de viata.
.
pentru la anul mi-am propus eu mai multe. mancat sanatos, trait sanatos din mai multe puncte de vedere, calatoriile cu Roata, cartile, workshopurile, podoabele...
dar pana la anul mai e ceva.
si mai e si pana la anul un pic de treaba: de completat cateva hartii, de scris altele, de impodobit un tort si-o bluza.
.
la multi ani si sa va iasa bilantul bine!

marți, 28 decembrie 2010

cine si-a propus sa scrie o carte in anul care vine?

printre obiectivele pe anul urmator ar fi si acesta.
de scris o carte.
si la voi, nu-i asa? nu mai indoiam...
cine scrie bucatele de viata sau vis nu se poate sa nu si le fi imaginat lipite in vre-un fel sau altul...
cu cateva minute in urma am vorbit la telefon cu o fosta colega. ne-am promis sa ne sustinem reciproc in obiectivul asta.
am mai auzit si altii. am citit si pe la altii. si fiinte dragi mie vor face asta. au zis cu gurile lor :)
intru aici si dau peste postarea Klarei. semn bun...
e adevarat ca o carte se poate coace mai intai in minte si inima, indelung, iar abia apoi, pe deplin coapta sa fie trecuta in semne vizibile, negre pe hartie alba sau ecran alb. sau de orice culori.
da e adevarat ca daca se coace prea mult devine prea greu de cules. si o mananca doar pasarile, acolo, pe crengile subtiri de sus, unde nu prea se ajunge usor.
sau cade, grea, si ramane a pamantului.
e drept, ca semintele in pamant e bine sa ajunga. dar fructele, fructele in sine isi pierd sensul, culoarea si parfumul daca raman doar vehicule pentru inaltare sau cadere.

asa ca, oameni buni, haideti sa le scriem!

nu ne punem in clipa asta problema citirii si publicarii. credeti-ma, avem timp sa ne gandim la asta. important acum, in inceputul de an ce se apropie, in acele clipe-zile cand simtim clar, energetic, fizic un suflu de nou, sa incepem scrisul.

iar pana atunci sa ne conturam un plan :)

ei, ce ziceti? cine vine alaturi de mine?

luni, 27 decembrie 2010

multumesc, sefule!

seara trecuta, plimbandu-ma prin mall, prin geamul unei cafenele il vad pe seful meu. si chiar m-am bucurat ca l-am vazut, seful asta al meu e un tip special, poate multe. aproape ca Mos Craciun. in gluma, il intreb: ,,da niste zapada nu dai?"
s-a uitat la ceas, si-a facut rapid niste calcule si mi-a promis ca se aranjeaza. dupa care ne-am urat toate cele ale momentului si ne-am vazut fiecare de treburile noastre.
azi dimineata am gasit zapada... si continua sa vina...
si i-am trimis omului un mail de multumire :)

CALENDARE - INTELIGENTA EMOTIONALA 2011

calendar, cale in dar...
masura a drumului posibil...
un calendar care mi-a fost unul din cele mai utile instrumente de dezvoltare personala in 2008 a fost un calendar de inteligenta emotionala, reeditat acum.
in fiecare saptamana, o emotie de aprofundat. printre miile de emotii care vin si trec, unele prea repede pentru a fi macar numite, una constientizata prinde tare bine...
asa ca a aparut blogul asta, metEMOrfoze, pentru a ma ajuta sa tin un fel de jurnal public.
pe atunci nu stiam ca un blog poate folosi la altceva decat ca jurnal :))
in fiecare saptamana puneam o postare despre emotia din calendar si modul cum am ales sa o experimentez sau sa o observ in viata mea, in lumea mea...
si mi-a prins bine. sincronicitatile erau la inceput amuzante, apoi de-a dreptul surprinzatoare. mintea mea (ma rog, nu toata, ci doar armata de pitici din ea) construia in mod uimitor cea mai potrivita experienta pentru ca emotia saptamanii sa se manifeste si sa ma invete.
pentru emotiile dorite, uneori imi construiam in mod constient experientele pe care le consideram potrivite.
pentur celelalte... nu stiu cum se facea, dar, de exemplu, saptamana notata in calendar cu ,,stress" a fost saptamana in care am dat licenta... iar o alta care spunea ceva de genul ,,dificultati" mi-a schimbat viata intr-un mod in care nici acum (din fericire) nu s-a incheiat :)
bine, au fost si celelalte, mult mai numeroase emotii placute... pe care le-am trait din plin.
anul acesta, desi nu mai are atata putere asupra mea, calendarul imi va servi doar ca verificare... adica il voi consulta la finalul saptamanii. sa vad, cum m-a mai gasit emotia respectiva? presupunere falsa, pentru ca va fi greu sa ma uit doar la emotia saptamanii proaspat trecute, fara sa arunc un ochi la urmatoarea. dar, de ce nu? un exercitiu de vointa e mai util (mie, acum)decat unul de constientizare :))
va invit si pe voi sa folositi jucaria, in ce mod va inspira :)
.
(daca nu vedeti imaginile, eu am rezolvat cu FoxitReader43_enu, cautati-l).

vineri, 24 decembrie 2010

pentru colindatorii mei dragi

sursa imagine si reteta
de fapt, reteta, aici.
.
dragilor dragi,
daca azi, intre cele treburi si pregatiri de sarbatoare vi se intampla sa frecati netul, evident, tot cu intentii sarbatoresti, va poftesc la o bucata de cozonac (in stare virtuala e de post, real nu) si un pahar cu vin.
sub fiecare imagine, sunt si retetele, daca cineva mai are nevoie de asa ceva :)
voiam sa astern intai o masa mai mare, dar toate mesele gasite aveau pe ele si sacrificii cu care eu nu sunt de acord, asa ca m-am rezumat la atat.
va urez sa va faceti o Sarbatoare minunata, prin puterea mainilor, mintii si sufletului vostru. ,,Sarbatoarea e incununarea pregatirilor de sarbatoare", zice Saint-Exupery, cuvinte dragi mie.
doar asa apar bucuriile si darurile.
iar secretul e ca pregatirea de sarbatoare nu inseamna nicidecum munca grea. dimpotriva. doar spatiu pentru bucurii, loc in suflet pentru intalnit oamenii dragi, spalat ochii pentru a-i vedea in toata minunatia lor.
si poate, da, si un pic de cozonac si vin fiert :)

sâmbătă, 18 decembrie 2010

joi, 16 decembrie 2010

emotii albe...

sursa imagine
azi de dimineata am incercat sa fac zapada. ma rog, nu de cea mai buna calitate, ci niste imitatii din hartie, inspirata de un articol pus de Ada (multumesc, Ada pentru albele inspiratii!)
am decupat doi fulgi si i-am lasat la o parte. mi-am vazut de alte treburi.
iar dupa-amiaza a inceput sa ninga pe bune!

m-am bucurat, sigur ca da. se confirma inca o data faptul ca daca vrei ceva foarte mult, si daca treci la actiune, pana la urma...
cum? de ce am emotii? pentru ca dupa ce am terminat de decupat cei doi fulgi de zapada-hartie am mai decupat si un inger...

marți, 14 decembrie 2010

m-am inscris la gradinitaaaaa!

si ce bine eeee...
cu muulta, multa vreme in urma, cand am fost prima data la gradinita, nu mi-a placut.
trebuia sa fac tot ce mi se spunea, in ciuda faptului ca ma credeam mai desteapta decat restul, sau poate tocmai de aceea. n-am nici o amintire frumoasa din perioada 5-6 ani.
din fericire, pe atunci un an de gradinita era suficient. acum se fac 4, in care nu prea mai e de joaca, ma mir ca nu se da si examen dupa, un fel de bacalaureat sau licenta.
.
ca am prins minunea unei a doua sanse si m-am inscris.
sunt incantata. toti colegii mei de grupa sunt frumosi si destepti! si stiu sa se joace frumos, si au idei nastrusnice, spun povesti meseriase (ba ii invata si pe altii :))), fac poze minunate...
pe blogul gazdei e cald si bine si miroase a sarbatori. si se simt trecand pisici.
cum azi am scutire de la nenea doctorul o sa renunt la treburile de adult stau sa-i citesc pe omuletii astia minunati, colegii mei de grupa :)

luni, 13 decembrie 2010

coaching cu eroul

cateva citate din ,,Scurt elogiu al eroului din noi", Yves Richez, Spandugino Publishing House.
,,caracteristica fundamentala a maestrului e ca a fost el insusi discipol"
,,eroul nu isi depaseste maestrul, ci il continua. ideea continuarii e de preferat ideii de depasire, pentru ca maestrul insusi este o miscare continua"
,,calauza se alatura eroului pentru a merge acolo unde merge si el, in acelasi timp si in acelasi ritm cu el"
,,una din etapele mari ale (devenirii) eroului consta in parasirea lumii lui ce cred despre mine pentru a deveni ce stiu despre mine, si cum folosesc aceasta pentru a-mi realiza cautarea "

miercuri, 8 decembrie 2010

nu sunt amintiri...

nicicand in trecut n-am mai fost acolo.
nu sunt nici presimtiri. o foarte mica parte din viitorurile posibile ar arata asa. prea mica probabilitatea. prea diferit.
poate chemari dintr-un univers paralel in care o varianta a mea sa se fi apropiat cu ochii si palmele de membrana subtire dintre lumi?
nici o afinitate, si totusi o atractie puternica.
poate o mana maaaaare de undeva de deasupra care se opreste o clipa deasupra mea inainte de a constientiza mutarea urmatoare? iar eu ma las indrumata de vantul fierbinte izvorat din varful degetelor divine? dansez pe drumul in ceatza fara sa stiu daca e mai aproape de soare sau de luna... e lumina oricum...

marți, 7 decembrie 2010

apus de soare pe fereastra biroului :)

l- am prins. momentul ala anume.

luni, 6 decembrie 2010

joi, 2 decembrie 2010

cand nu e timp de pregatire...


diferit?

iubirea pura, neconditionata (vad fatza cuiva care se infurie cand aude acest pleonasm:)) se moduleaza atunci cand trece prin noi si ajunge la destinatar in forme simplificate si personalizate de propriul egoism.
cand iubesti un om, altul decat tine, poti ajunge la final, trecand prin toate focurile, sa-l lasi sa plece, binecuvantandu-i libertatea.
cand ajungi sa te iubesti cu adevarat pe tine insuti, iti accepti cu drag toate imperfectiunile care te fac sa fii tu insuti.
dar daca iti iubesti tara? o lasi sa plece? sau, in varianta specifica, o lasi si pleci tu? o accepti asa cum e?
nu am pic de patriotism in mine, n-am sarbatorit in nici un fel ziua nationala. doar am citit declaratiile de dragoste ale oamenilor ei. sincere si fara perspectiva unei iubiri implinite.