luni, 9 februarie 2009

despre dezvoltarea personala



ar fi minunat ca fiecare salt pe care il facem sa fie stabil.
uneori ne umflam in pene si ne desumflam dupa cum bate vantul. avem senzatia ca am depasit cate un mare obstacol, ca apoi sa ne confruntam cu el intr-o alta forma, sau aceeasi, un pic marita, doar-doar.
ne amagim si ne dezamagim. o vreme, mantra mea preferata a fost ,,dezamagirea e iesirea din amagire". e doar un pas, nu e suficient, trebuie sa mai si intri undeva. in realitate sau in MATRIX. sau daca nici acolo nu intri, macar iti bagi picioarele.

dezvoltarea personala reala se masoara greu, in timp si emotii.
din cand in cand, constati ca o anumita emotie a disparut, alta a ramas stabila. ca ceva iti place din ce in ce mai mult. atat de mult incat poti trai si fara? daca nu, inca mai e de lucru.

emotii nesuferite de luna plina. duca-se.

Un comentariu:

ajnanina spunea...

:)))

din punctul meu de vedere nu e, pentru ca nu e o chestie permanenta...
ar fi daca ar fi, sa zicem, prima realizata si sustinuta in mod constient si la vointa...

da, intotdeauna mai e de lucru, asta ne tine pe drum... sau macar pe langa :)