nu pot vedea partea plina a paharului daca nu mi se arata macar paharul.
pana acum ma multumeam si cu o schema, din clipa asta nu ma mai multumesc cu asa ceva.
daca vrei sa-mi vorbesti despre deshert, am nevoie de o mana de nisip fierbinte ca sa stii, atunci cand il ating ca iti sunt alaturi, umar langa umar, duna langa duna. desigur ca ti-as putea spune ca te inteleg. nu te-as minti cu mult; doar cu greutatea unui fir de nisip. dar acea diferenta poate fi sub limita de incredere a oricarui ratacitor autentic.
Apă
-
- Cum să plecăm? De ce?
- Au bătut tobele toată noaptea, focul se întinde din ce în ce mai mult.
Trebuie să plecăm.
- Unde?
- Unde vedem cu ochii. Tu mai...
Un comentariu:
da, imi pot imagina paharul.
nu, nu cred. e adevarat ca expresia e celebra, n-a folosit mai mult. chiar si credinta in Dumnezeu castiga prin cercetare, fie a interiorului, fie a exteriorului.
daca as atinge firul de nisip din clepsidra, clepsidra n-ar mai fi intreaga. si in clepsidra e altceva, e nisip artificial, timp mort. daca iau un pumn de nisip din deshert, deshertul nu scade.
iti inteleg intentiile bune din intrebari. ca raspuns la ele, da, pot functiona observand doar struturi, pot vorbi despre ele, pot jongla cu informatie abstracta. doar cand e vorba de ale altuia.
in ceea ce priveste structurile mele, ele trebuie sa fie pline de continut ca sa aiba sens, altfel le ia vantul.
Trimiteți un comentariu