sâmbătă, 30 ianuarie 2010

scandal

un singur ochi de apa in lacul inghetat. pe el, mai multe colonii de ratze, o gramada de pescarusi (astia sunt cu gura cea mai mare), cate o cioara, cate un caine.
si oamenii, care platesc spectacolul si taxa foto-video cu bucati de paine.

joi, 28 ianuarie 2010

despre suprapunerea realitatilor


si inca o amintire dintr-o alta viata

sunt tanara, si zidurile sunt groase si reci. n-am ajuns aici de bunavoie. n-am ales eu sa intru in manastire si nici n-am fost pedepsita pentru ceva ce as fi facut. cred ca m-a adus preventiv, sau poate doar sa scape de mine. uneori, cand fruntea se incinge, icoanele mi-o racoresc. dar credinta nu vine. ce simplu ar fi, daca as crede...
ma plimb prin curtea de piatra fara sa ma indrept inspre ceva, undeva. ma rog cu vorbe goale, lipsite de sens. poate vor capata candva, cand nu-mi vor mai ramane decat cuvintele. sau cand peste golul de acum, vor veni cuvintele.

seceta

imi rememorez vietile anterioare...
de ce oare in mijlocul acestei abundente de zapada imi amintesc acum de cea mai secetoasa dintre ele?
o singura amintire, o clipa: eu, un batran uscat si ars de soare, pe malul unei ape care curge cu greu. si luceste tulbure in soarele ucigator de amiaza. n-are rost sa pescuiesc, in apa nu mai e de mult nimic. dar am undita alaturi, am luat-o probabil ca sa am un pretext sa ies din casa. casa nu o vad, dar o simt. de pamant, acoperita cu paie. in ea ma asteapta baba, care de mult nu mai are nimic sa-mi spuna. si nici eu ei. cred ca fumez ceva, niste frunze rasucite. aerul mort sa capete macar miros. nu astept nimic.
.
i-as trimite mosului ceva din apa de acum. dar nu cred ca-i trebuie.

duminică, 24 ianuarie 2010

fire, fibre, corzi, lanturi. legaturi

sursa imagine
,,E de ajuns, Doamne, ca sa ma pot cunoaste, sa arunci in mine ancora durerii. Tragi de franghie si ma trezesc".
...zice Saint-Exupery in Citadela sa, draga mie...
doar ca acum, recitind-o la ani-lumina de la prima citire si subliniere, imi ridica sprancenele a mirare... parca nu-mi mai spun aceleasi lucruri cuvintele subliniate cu dungi groase...
nu mai cred ca e necesara durerea pentru trezire.
dar trasul de ancora, da.
ori de cate ori o legatura a noastra, in orice punct cu orice alt punct al Universului vibreaza, ne trezim la acea realitate. da, uneori vibratia e dureroasa, pentru ca fibrele sunt groase, iar legaturile adanc innodate in structura noastra. vibratia nu aduce atunci cantec, ci strigat dezacordat de durere.
dar sunt si clipe in care Cantaretul atinge bland strunele. si cantecul care apare atunci este tot al trezirii... semn al apusului Noptii Intunecate a Sufletului...
buna dimineata, Suflete...

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

zapada si sexul

sursa imagine
de vorba cu M, imi spunea ca el citeste doar articolele in care gaseste si un pic de sex. zapada nu-l intereseaza. asa ca am adaugat si eu cuvantul, sa vad ce cautari vor aduce lumea intamplator pe aici :)
si pentru ca trebuie sa aiba cat de cat o legatura una cu alta, mi-am amintit de un joc pe tema caruia m-am amuzat si mi-am amuzat si prietenii candva, la o petrecere.
vrei sa te joci si tu?
ok.
uite: in primul rand alege o forma a apei.
ai scris?
apoi, acestei forme, alege-i trei calitati.
le-ai gasit? una, doua... inca una... trei... gata!
acum citeste-le.
apoi, daca in loc de apa te gandesti la sex, cum definesc calitatile alese relatia ta cu sexul?
eu atunci am ales zapada. si am scris ca e stralucitoare, rareori la timp, niciodata destula. si amicii s-au distrat.
de atunci a trecut ceva vreme, era una din iernile in care nu ningea. totul e trecator :)

...si un premiu! cu regulile un pic schimbate :)

...de la Gabi si de la Leo...
multumesc, frumoasele mele scriitoare, pentru gandul vostru bun!
si pentru popasul vostru pe aici, si pentru ca imi cititi si comentati vorbele, gandurile si emotiile!

fiecare in parte merita laude, referitor la modul cum au daruit premiul lor mai departe:
Gabi, pentru fidelitatea si respectul fata de intentia initiala, de a mai adauga o veriga aurita la lantul care a sustinut premiul pana a ajuns la ea, peste o mie de bloguri!
iar Leo, pentru libertatea de a schimba regulile, introducand o bucla separata in lant!

voi face si eu la fel, dand premiul mai departe, cu urmatoarele mentiuni:
- nimeni dintre cei nominalizati nu are nici o obligatie in a afisa premiul, in a-l da mai departe, respectand vre-o regula; faptul ca eu le admir stilul nu ii obliga cu nimic.
_de asemenea, oricine il vede il poate prelua, cu regulile initiale, daca doreste sa transmita mesajul mai departe si sa-si inscrie blogul pe lunga lista; eu il daruiesc oricui il doreste, oricine scrie cu drag de a scrie il merita!

il voi oferi in primul rand celor de la care l-am primit: Gabi si Leo. pentru ca scriu meserias.
apoi, cu drag, Mikkai. chiar daca l-a mai primit. pentru ca scrie ce scrie si cum scrie. toate minunatiile alea.

apoi, pentru ca, aproape intotdeauna cei nominalizati vor fi cititi macar un pic de catre cei care ,,aud" pentru prima data de ei, si pentru ca unul dintre rosturile premiilor de blog e sa citim lucruri noi si frumoase, am sa pun linkuri catre oameni care nu intra aici (si nici n-au sa afle de la mine despre nominalizare), pe care ii cunoasteti poate mai putin sau inca nu, si care scriu taaaare frumos:
Ada, pentru ca scrie povesti frumoase muzei sale, Irina;
Anca si Edy, acum coco-nuca si mango, primii patroni ai clubului Mandala, hai-hui prin lume,
morfesora, pentru ca a adaugat inca o ora magica ceasului oricum neincapator si pentru ca mi-a deschis inca o usa magica prin blogroll-ul ei,
cireasa, pentru umorul ei neobosit,
Bradut, pentru ca s-a ales presedintele unei lumi cu plaja si timp liber,
Klara, pentru ca isi pastreaza in orice imprejurare profilul de cavaler,
Mikidos, pentru ca stie sa zboare pana la luna si inapoi,
Mag Dalen, pentru ca a imblanzit arcanele,
Liza, care scrie povesti cu morala pentru copii cuminti, si care da pe aici, dar cu cealalta fatza :),
si burdibox, care se joaca mai rar in scris pentru ca acum se joaca mai des pe bune (cu puiul lui).
.
asa ca, dragilor, luati si rasfoiti :)
voi, cei ce cititi, sunteti cei mai castigati :)

joi, 21 ianuarie 2010

am primit o zi

intotdeauna mi-as fi mai dorit sa mai am o zi.
inainte de fiecare examen.
la sfarsitul fiecarei vacante.
inainte de vre-o mare plecare.
azi am primit o zi.
ce bine e, ce frumoasa e...

marți, 19 ianuarie 2010

roz..

pulbere de stele din cerul roz.
nisip fin, interior sidefiu de scoica.
la lumina felinarelor, zapada are o culoare aproape organica. si aerul din ea la fel.

prin fereastra dormitorului, decorata cu crengi pline de vata de zahar, noaptea e luminoasa. claritate, aproape ca un gand. fara nici un continut in el. ca o certitudine, despre care nu poti sa spui nimic. liniste.
pe marginea somnului, impacata, fara sa mi se para important daca adorm sau nu. e frumos oricum. o insula in spatiu-timp, nemiscata, in care nimic nu se poate intampla.

despre speranta

Îi spunea Gmork lui Atreyu...

Nu stii nimic despre Fantazia? Este lumea imaginatiei oamenilor. Fiecare bucata, fiecare vietate, este o parte a viselor si sperantelor omenirii. Deci nu are hotare.
De ce moare atunci, Fantazia?
Pentru ca oamenii au inceput sa-si piarda sperantele si sa-si uite visele.
Deci Nimicul devine tot mai puternic.
Ce este Nimicul?
Este golul care ramine in urma. E ca o disperare care distruge lumea asta. Si am incercat s-o ajut.
Dar de ce?
Pentru ca cei ce nu mai au speranta sunt usor de controlat. Si cine are controlul are puterea.

(despre speranta, in: Povestea fără sfârşit, filmul)

duminică, 17 ianuarie 2010

evolutie

sursa imagine
mi-am tarat o vreme solzii prin iarba si prin frunze. parfumul pamantului, puternic si rascolitor imi dadea fiori pe sub pielea veche din care incercam sa ies. mi-am frecat botul de pietre si de scoarta coacilor, pana cand exuvia a inceput sa crape si sa se desprinda. o vreme, privirea mi-a fost tulbure, pentru ca si de pe ochi mi se lua un strat de trecut. sau mai multe...
cand privirea mi-a redevenit clara, rasucirile si unduirile fara tel si sens ale corpului s-au transformat in zvacniri de ridicare de la sol. vechea piele a ramas agatata in copacul binelui si raului. aerul mirosea deja altfel, mult mai proaspat si padurea imi alerga sub labe, in timp ce eu alergam spre zorii de zi.
m-am oprit pe marginea stancii, sprijinindu-ma de imensul copac inflorit, cu parfum de miere. timpul vorbelor noi se acelera in muschii mei de fiara, care dorea sa se joace, sa toarca, sa vaneze si sa lupte, in fruntea haitei sale, si totusi singura. am ridicat ochii inca galbeni de luna spre mierea inflorita si mi-am dorit sa ma scufund in ea...
puterea si gratia s-au amestecat si s-au concentrat intr-un mic ghem de culori stralucitoare, in stare sa zboare indelung si departe... am capatat aripi care abia se vad, pentru ca vibratia lor, hranita cu flori si cu miere le face abia vizibile. o data cu dulceata cunosc si dorul care ma face sa ma indepartez de copacul inflorit, pusand energie in aripile care se extind cu puterea intentiei...
planez acum peste intinderea vaii, indreptandu-ma spre varful muntelui, pentru a-mi lua si de acolo zborul dupa un popas de o clipa pe cea mai inalta culme.
ma joc focalizand imaginea, minunandu-ma de cuprindere si de detaliu... iar aripile mele isi proiecteaza umbrele peste intreaga vale...
umbrele capata consistenta si glas: cheama, ameninta, blameaza... planez deasupra lor cu rabdare si fara teama: stiu ca eu le-am adus in lume, eu le-am crescut si eu le-am ingropat: tot eu, cu ochii din ce in ce mai deschisi le voi vana una cate una si le voi sfasia cu ciocul, ca jertfa eternitatii...
cu umbrele bine stranse sub aripi si curatate de reziduurile karmice ma plimb o vreme printre cei cu care ma aseman si de care ma diferentiez, gata de imbratisare sau de lupta, fiindu-mi egal ceea ce ma asteapta. pentru ca stiu ca, indiferent cat ar dura, dupa ultima batalie incheiata, din care nimeni nu iese nici invingator nici invins, ci doar constient si plin de iubire, gata de intrare in lumina... voi intra in lumina.
.
a fost un dans al bucuriei si recunoasterii. pentru detalii, o puteti intreba pe Mikka. poate o sa spuna ea mai mult despre ceea ce pregateste. cand o sa vrea :)

vineri, 15 ianuarie 2010

Gust de feed-back

De obicei, eşecul lasă un gust neplăcut. Amar, sălciu, de alterat, de ars, de aliment gătit de o bucatareasa incepatoare si neinspirata. Pornind de la citatul ,,este posibil să fii dezamăgit dacă dai greş, dar eşti pierdut dacă nici măcar nu încerci” lui Beverly Sills, rezultă că alternativa şi mai gravă ar fi gustul imaginar/imaginat al strugurilor acri.
Logic, transformarea eşecului în feed-back, în învăţare, ar fi sa vedem (auzim, simţim, mirosim, gustăm) cum să transformăm aceste gusturi în ... ce a mai rămas ? dulce, sărat, picant... delicios...
Cum? Care ar fi mişcarea magică din baghetă, care sunt cuvintele potrivite, atitudinea adecvată? Ritualul special de alchimie emotională?
Care sunt oare condimentele al căror gust să transforme si cum le deosebim de cele al căror gust doar maschează?
Si cu ce curăţăm apoi cratiţele şi întreaga bucătărie înainte de a ajunge ceilalţi acasă, pentru ca evident să fie doar succesul?
.
p.s. placinta din imagine nu a fost facuta de mine, ci de o prietena. a fost delicioasa.

calatorie


m-am pregatit rapid pentru calatorie, o data intrezarita destinatia nu voiam sa mai pierd o clipa. pentru inceput m-am asezat cat am putut de comod si confortabil, aranjand toate cutele si invaluindu-ma de moale.
nu prea pornea, era inca greu. m-am uitat in jur, cu ochii inchisi, sa vad ce mai las... n-a fost nevoie, ce era in plus, s-a dus. intai mi-am pierdut mintile, si fara ele, nici nu mi-a trecut prin minte sa tin minte incotro s-au dus. nicaieri. nu conteaza.
apoi, stiam cumva ca trebuie sa ma las ghidata de emotii. doar ca emotiile, nesustinute de ganduri, s-au evaporat rapid. ancorele lor erau fixate in minte, si se pare ca mintile, zburand, s-au dus cu tot cu emotii...
senzatiile nu mai erau cunoscute, si o vreme m-am mirat, jucandu-ma cu ele prin corp. doar ca, de la o vreme, si corpul a disparut, iar senzatiile, in cercuri, ca niste mici farfurii zburatoare, se roteau pe langa locul unde statusem. la un moment dat, cand nu mai simteam nimic am inteles ca ceea ce pornise ca o calatorie nu mai era, si nici nu-si mai avea rostul, dar cine sa se intoarca? si atunci a revenit primul gand: se vede ca m-am uitat pe dosul hartii...
(in poza e harta, asa cum arata pe fatza...)

miercuri, 13 ianuarie 2010

trenul de seara

PA intarziat de 18-19, scris pe langa concursul lui Calin
.
sub fereastra, calea ferata. la fereastra, fumul de tigara si visele. ce-ar fi daca trenul s-ar opri brusc si fata aceea blonda, care face probabil naveta, ar cobora si ea sa fumeze pe iarba din sant? oare ar avea timp sa coboare sa-i ofere un foc? n-ar fi mai bine sa stea si el in fata casei pe la ora aceea? sau sa ajute cumava la oprirea trenului? oare ce-ar putea face? azi nimic, ca ploua. si sigur ca ea n-o sa iasa nici macar la fereastra... dar daca poate opri trenul, de ce n-ar putea opri si ploaia?

luni, 11 ianuarie 2010

leapsa noua: despre carti

din nou, un val de leapsa se rostogoleste prin blogofera. unele cunoscute deja, dar si noi. pe asta am primit-o de la Calin, si am mai vazut-o azi la acuarele. desi nu ma dau in vant dupa leapsa, de asta imi place, pentru ca vorbeste despre carti si are coerenta in intrebari :)
.
1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
de obicei tin minte pagina unde am ramas. rar, pun un semn de carte. nu indoi pagina, pentru ca nu vreau sa ramana un semn decat acolo unde semnele indica o cale de urmat.
.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
da, ultima a fost Craii de Curtea Veche a lui Mateiu Caragiale. nu ma atrage sa o citesc, pentru ca nu cred ca a fost cumparata anume pentru mine, ci doar cineva a vrut sa scape de ea. cea mai draga dintre cele recent primite este Calea magului a lui Deepak Chopra. mi-e draga si pentru ca stiu ca e o carte importanta pentru persoana draga care mi-a dat-o. astept si un blog pe tema asta :)
.
3. Citiţi în baie?
nu, pentru ca in baie petrec putin timp :) dar citesc oriunde pot. adesea in mijloacele de transport in comun.
.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
da, prima va fi o carte de povesti pentru copii. mai am ceva manuale, dar alea nu le consider chiar carti :)
.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
eu privesc cartile ca individualitati, dar ma bucur cand le vad integrate in comunitati... in ultima vreme mi se par din ce in ce mai bine ingrijite :)
.
6. Care este cartea preferată?
multe. fiecare perioada a vietii a avut unele. n-as putea alege.
.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
fara numar, fara numar... :) pot recti la nesfarsit o carte draga, oricand gasesc ceva nou in ea...
.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
nimic. mi-ar placea sa-i cunosc ca si pe persoanjele lor, discret. in schimb mi-as dori mult de tot ca unele persoane impotante din viata mea sa-si publice cartile...
.
9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
cu cei care impartasesc ideile din cartea respectiva. ultima carte cumparata - Calatoria, a lui Brandon Bays, e la cincelea exemplar. pe celalalte le-am daruit.
.
10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
daca nu stiu nimic despre ea, ci doar simt asa, un impuls, citesc aleatoriu cate un fragment din ea.
.
11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
o poveste personalizata, scrisa anume pentru acea persoana.
.
12. Care este locul preferat pentru lectură?
orice loc comod si linistit. sau macar aproximativ...
.
13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
liniste, liniste. chiar daca e muzica, n-o aud.
.
14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
doar daca n-am alta alternativa.
.
15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
majoritatea sunt cumparate. dar ma face fericita o carte imprumutata, daca eu n-o gasesc. acum sunt fericita ca am primit imprumut La danse de la realite, a lui Alexandro Jodorowsky. visam la ea de ani de zile, de cand am mai citit-o o data, imprumutata de la aceeasi persoana. acum mi-am copiat-o :) inca nu ma satur citind-o.
.
16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
o alta realitate. in care pot intra si din care pot iesi cand vreau.
.
cine vrea sa povesteasca mai departe?

si vorbele scrise zboara...

multe, prea multe fiind, omul incearca sa le fixeze undeva. dar pentru ca sunt bine hranite, capata forta proprie. uneori, ar vrea sa-l inghita chiar si pe cel ce le-a scris, crezand ca astfel vor deveni independente...
nici o sansa... le cunoaste el prea bine, cel ce le-a scris si le-a innodat zdravan unele de altele... la nevoie, daca se obraznicesc, poate da cu cartea dupa ele, ca dupa muste, pentru a le aseza la loc intre foi...
respectele mele, dom profesor :)

vineri, 8 ianuarie 2010

partea si intregul

spune-mi cum.... ca sa-ti spun...
cum e... asa si...
am auzit multe comentarii pe tema asta. unele aspecte de interes general sunt intens dezbatute.
m-am amuzat si eu sa ghicesc cele necunoscute pornind de la cele observabile. uneori ghiceam, alteori imi desfasuram propriile proiectii.
cred ca e valabil intotdeauna, daca observam comportamente naturale, necizelate de reguli sociale, neslefuite prin repetari automate.
comportamente spontane, netrecute prin filtrul ratiunii sau dorintei de a influenta.
privesc fascinata o femeie dansand. e unul din foarte rarele momente in care mi-am dorit sa fi fost barbat. o vad si imi imaginez restul vietii ei. cum merge, cum vorbeste, cum negociaza... cum castiga...
si apoi ma gandesc ca propriul dans nu ma reprezinta. nu inca. oare?
exersand si perfectionandu-mi dansul mai sunt oare eu, cea de pana acum? oare ce alte aspecte ale vietii mi se pot modifica fara ca macar sa-mi dau seama atunci cand pirueta ma va aduce in acelsi loc, cand miscarile se vor lega, cu gratie si economie de energie unele de altele si de ochii privitorilor?

marți, 5 ianuarie 2010

luni, 4 ianuarie 2010

ca o magnolie inflorita

daca as fi copac, nu stiu daca as suporta greutatea unei asemenea frumuseti, asternuta brusc si rece peste mine, continuu, o zi intreaga.
apa si aer si structuri discrete, aproape vizibile. meteoriti minusculi in noapte. fara numar. sfarsitul lumii obisnuite, al realitatii ordinare, emotia de a sta pe marginea Fantaziei in expansiune.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

top 3 - retrospective 2009 si ancore...

CELE MAI FERICITE ZILE din 2009 - greu de ales, dar iata trei din ele: 30 aprilie, 9 iunie si prima zi de vară, 21 iunie. de fapt, fericite au fost toate zilele si serile si noptile petrecute cu prietenii, toti - prieteni minunati de anul acesta. si au mai fost si alte zile de vacanta, dar lunile mai si iunie au fost in ansamblul lor, fericite. un mare proiect profesional se terminase, un altul personal era in plina desfasurare, aveam ceva bani si aveam timp de plimbat cu prietenii prin ceainarii, cafenele si carciumi. si aveam greutatea minima a anului, ceea ce mi-am propus sa ating cat mai repede si anul acesta. deci viata a fost usoara si frumoasa.
.
despre OAMENII CEI MAI IMPORTANTI si dragi am mai vorbit acum cateva postari, la raportul anual. ei se stiu, si se stiu si cei pe care nu i-am pomenit. din fericire, destui!
.
orice topuri care se respecta trebuie sa contina si ceva MUZICA, deci iata si trei din melodiile care m-au impresionat anul acesta, in ordine cronologica a descoperirii: una ascultata la nesfarsit pe blog la Mikka: Tiempo y Silencio - Cesaria Evora; o alta gasita cautand altceva, la care altceva n-am mai ajuns pentru ca cea care m-a lovit aleatoriu s-a imprimat puternic: Rainy dusk at Vosporos - Stamatis Spanoudakis, si una la care corpul meu reactioneaza inaintea inimii si mintii, inima se deschide singura iar mintea doarme si viseaza frumos: Harem - Sarah Brightman. fiecare din ele mi-a deschis inima intr-un fel sau altul, si acum inima mea are mai multe ferestre :)
.
top 3 filmulete motivationale (presupun ca le stiti cu totii, da le trec aici ca sa-mi aduc aminte si eu: DARE, VALIDATION, SIGNS. nu zic despre, ca mesajul lor e puternic si oarecum general.
.
top 3 lectii invatate(sper):
1. suntem intotdeauna singuri si niciodata nu suntem singuri cu adevarat, asa cum suntem unici si in acelasi timp picaturi in ocean. nu e logic, dar se poate experimenta.
2. avem libertatea de a alege chiar si cum sa ne simtim, desi e mai greu decat cu gandurile, care se supun cat de cat vointei. de exersat intai cu gandurile :)
3. asteptand, poti primi un pic; cautand poti gasi ceva-ceva; dar daca VREI cu adevarat, actiunea e superioara meditatiei, vizualizarii creatoare, gandirii pozitive si interpretarii statice a legii atractiei.
.
si in final, trei experiente pe care mi le-am propus pentru anul acesta, si care, daca le voi realiza voi mai descoperi una-alta despre mine, iar daca nu, nu voi pierde nimic, se pot reporta ;)) (nu sunt trecute nici la obiective, nici la vise, ci la posibilitati de explorat): lucrul cu copiii mai mici de 10 ani, modelajul in lut si calatoriile.

vineri, 1 ianuarie 2010

gata, la treaba!

pe agenda rosie primita in dar noaptea trecuta mi-am trecut obiectivele. nu, nu doar la inceput, ci si presarate prin tot anul. din loc in loc intrebari. m-am inspirat si de la Big Coach Ioan.
si am luat in pic de entuziasm si de la Robert Moss. A page a day. mai ales ca multe din obiectivele mele sunt legate de scris.

puterea intentiei imi incarca obiectivele (detaliat formulate, model SMARTER :))), dorintele si visele.

obiectivele stau in puterea mea. in cea mai mare masura. despre dorinte voi vorbi mai mult, in implinirea lor ma vor ajuta si cei din jurul meu. iar despre vise... ii voi povesti mai mult lui Doamne-Doamne, de parca n-ar stii... da vreau sa ma conving si eu ca pot, ca merit, ca pot sa-mi transform visele in viziune si viziunea in actiune.

si acum, la treaba (ceea ce va urez si voua:))
azi, prima pagina din fiecare din cartile pe care mi le-am propus sa le scriu (si sa le public) anul asta...