aseara, intr-un exercitiu, vorbeam despre ceva cu un prieten real-virtual, l-am intrebat ceva, iar el... ,,nu ti-am spus pana acum despre asta?"
nu, nu-mi spusese, si poate ca nu conta, ceea ce conta era ca deja aveam impresia ca ne cunoastem de multa vreme, vreme in care, in mod obisnuit ne-am fi povestit o serie de detalii depre viata personala, parteneri, job, familie, catel, purcel, pisica, dinozaur si alte.
pentru ca aici, in spatiile virtuale se vorbeste despre aspecte profunde ale realitatii cu o naturalete mai dificil de accesat in lumea reala, accesul fiecaruia la lumea celuilalt se face prin alte porti.
poate ca nu stiu cum arata casa celuilalat, dar stiu ce spune cand intalneste o inima dezgolita si cum sufla asupra ei; nu stiu cum se numeste partenera / partenerul de viata, dar pot sa inteleg fina tesatura de dragoste si bunatate care ii uneste; nu stiu cum se numeste departamentul in care lucreaza, dar pot vedea aproape privirile oamenilor alaturi de care lucreaza, sau carora le vorbeste.
cred ca relatiile virtuale ne ascut simturile pentru a deveni mai buni in relatiile reale; ne ajuta sa ne exersam si sa ne retragem proiectiile si asteptarile. va multumesc tuturor pentru asta.
13 comentarii:
Si eu am avut acelasi sentiment. Spre exemplu, am citit o parte din postarile tale si te simt foarte aproape de mine.
Intodeauna am avut impresia ca internetul ascute inteligenta lingvistica. Sunt surprinsa uneori cat de multe poti afla despre starea/persoanlitatea cuiva din succesiunea catorva cuvinte pe un ecran.
Poate ca e un nou pas evolutiv... sa fie totusi intuitie sau inteligenta sau poate altceva?
cine se asemanana se aduna... :)
cred ca intuitia e pusa mult la incercare. si cum cuvintele sunt principalul mijloc - alaturi de cate o poza care de cele mai multe ori transmite mesaje tot despre lumea interioara... ne exersam indelung limbajul.
avantajul e (cel putin pentru mine) ca aici imi pot gandi mai mult cuvintele inainte de a le (s)pune. ca pot sa separ si sa unesc la vointa mesajele K / Ad, ceea ce in vorbire nu reusesc intotdeauna... :)
:)))))))))))))))))))))))
ooo, niciodata nu ti-am vazut atat de mare... zambetul :)
Eu stiu ca tu stii ca eu stiu...
:)))))))))))))))))))))
da, asa e...
e misto senzatia...
ofera siguranta...
Offf... iar sunteti cu secrete ;)
secretul e ca Ioan era cel despre care vorbeam in prima fraza...
Bah, voi super coachii... cine va mai intelege :)))
http://www.youtube.com/watch?v=037uSAIahho
in loc de martisor... :) la piept...
direct in inima, multumesc de acolo :)
Mugur, multumesc pentru toate urarile si toate darurile...
Foarte misto chestie, intr-adevar :)
Trimiteți un comentariu