sala 1

acum juma de viata, cand eram studenta la biologie, sala 1 era sinonima cu frigul. o sala mare, cu mese acoperite cu plăci de faianta (pe atunci multe sparte, acum intregi).

cu schelete ingalbenite de diverse animale si de oameni, si planse la fel de galbene si prafuite si atunci si acum; cu ferestre mari prin care se vede Dambovita curgand.

cu instrumente metalice pentru disectii... si cu cadavre minuscule de broaste si soareci pe care le intrebam bucata cu bucata despre maruntisurile vietii. si cu un usor miros de formol.

cursuri lungi, amanuntite si detaliate de anatomie, in care proful cu o mana scria, cu una desena, cu una stergea si cu una muta tablele. alea negre. de trebuia dupa aceea sa ne intalnim sa resintetizam cursul din ce a apucat fiecare sa noteze.

oricum, peste toate aceste detalii, frigul, nota definitorie.

mi-am amintit de toate astea azi, dupa multa vreme din nou in sala 1. de data asta, de cealalta parte, ca examinator.

examen scris, am avut timp sa ma uit la oameni si sa-i vad cat sunt de frumosi. ei nu stiau cum ii vad, pentru ei important era stresul examenului. si frigul.

dupa examen si ei s-au vazut la fel si s-au bucurat.

probabil ca si lor le va ramane sala 1 intr-un colt al memoriei. cu frig cu tot.