ritualuri legate de citit

leapsa de la Klara

am povestit intr-o postare anterioara cum imi aleg cartile in librarie sau cum ma las aleasa de ele...
despre ritualul legat de citit as fi si eu curioasa sa mi-l descopar.
cititul e o activitate pe care o fac la fel de inconstient cum respir sau cum mananc... (asta nu e o chestie de lauda, pentru ca mereu imi propun sa mananc constient). asa ca daca as intelege exact mecanismul care se deruleaza pentru a ma apuca de citit si l-as tranfera altor activitati... uau!

intitdeauna cititul a fost o placere, cu atat mai mare cu cat era alternativa la alte activitati din cele cu ,,trebuie"... asa ca aveam si am si acum carti pe masa, pe sub masa, pe sub pat, in geanta, in sertare... peste tot...

pai sa vad... cand imi cumpar o carte pe care mi-o doream sunt cat se poate de nerabdatoare; daca sunt departe de casa, sigur incep sa o citesc in mijlocul de transport... daca ma fascineaza, cedez si o citesc in acea seara, in acea noapte pana o termin; rareori adorm de oboseala inainte. stiu ca, oricata treaba as avea, nu pot face nimic pana nu o termin. nu conteaza cat e de groasa... apoi, daca mi-a placut si simt nevoia sa mai pastrez contactul o recitesc apoi in zilele urmatoare pe indelete... apoi recitesc doar anumite fragmente.
cartile care imi sunt dragi au fost citite de nenumarate ori. pentru atmosfera, pentru limbaj, pentru mesaj, pentru contactul intim mental si emotional cu autorul sau cu personajele. pentru partea lipsa din mine pe care o banuiesc acolo sau pentru prea-plinul care se revarsa.

de la cursuri, din facultate, am ramas cu obiceiul de a purta markerul galben in geanta.
uneori subliniez pasaje, pentru ca in inconstienta mea pot sa o citesc pe nerasuflate, fara sa savurez. apoi, savurez acele pasaje.
peste o vreme, cand o recitesc sunt mai atenta la partea nesubliniata - oare ce comoara era si aici si poate mi-a scapat?
nu subliniez orice carte. pe unele le prefer neatinse. le subliniez doar pe cele din care mi se pare ca am ceva ,,de invatat" (vezi diversele pasaje postate prin diverse locuri).

le las in momentul in care nu imi mai spun nimic nou.
dar si atunci, le pot pastra pentru momente de relaxare, cand simt nevoia unor mici certitudini agreabile.

ma opresc, nu mai vreau sa stiu nimic despre acest ritual, deja mi se pare o perversiune. nu mai sunt sigura ca as vrea sa transfer mecanismul acesta unor alte activitati...
si s-ar putea sa sterg si postul acesta dupa o vreme... :))

leapsa merge mai departe la Mugur, la Cornel (in ale sale ,,ganduri") si la cine mai vrea sa o ia dintre cititorii mei ocazionali.