Vedere fără ochi călătorind pierdută
În vidul plin şi gol oprindu-se tăcută
Fărâme de lumină sorbindu-le avidă
Şi tremurând pe pleoape sperând să le deschidă.
Din mâna strânsă pumn atingerea căzută
Se varsă peste vasul cu apă începută
Şi stropii ard în aer‚ ochi şi stele
Şi stele cad în apă, rotunde‚ mari şi grele.
pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
4 comentarii:
multumesc.
nu cred in minuni, ma bazez pe ele :)
e firesc, minunile exista, doar ca noi nu suntem permanent conectati cu ele.
ca n-ar mai fi minuni, ar fi chestii banale...
oricum, o a doua pereche de ochi poate sa ti se deschida (in spatele pleoapelor sa uin fatza lor ) o data la mai multe vieti...
ochelarii nu-i pun la socoteala :)
Inima mea canta jucausa de fericire ^-^
E sweeeeeet si frumos si dulce si... joc de cuvinte absurd care a izbucnit din mine citind versurile tale.
Ai starnit un roi de spiridusi in sufletul meu prin cuvintele tale, nu stiu de ce...dar e vesel si frumos. ^-^
Kami, multa fericire spiridusilor tai...
Trimiteți un comentariu