leapsa de la Mugur
SUNT: mai puţin decât pot, mai mult decât cred. Încă. Rătăcitor.
AS VREA: să-mi recuperez toate părţile pierdute de suflet, să-l spăl bine şi să o iau de la capăt, mergând în acelaşi timp mai departe.
PASTREZ: magia pe care mi-am dorit-o, pe care am văzut-o şi la nivelul căreia încă nu am ajuns. E agăţată cu un capăt de o bucată de suflet pierdut, cu altul de o bucată de suflet rămas. Poate asta e o şansă.
MI-AS FI DORIT: să învăţ mai bine lecţiile viselor. Să nu arunc lecţia o dată cu resturile visului… şi cu schiţele celorlalate vise…
NU-MI PLAC: nopţile de dinaintea unui dead-line. Acum. Cândva, în prima facultate, adoram nopţile de sesiune, îmi plăcea să învăţ. Acum mi-a ajuns, m-a ajuns oboseala şi senzaţia de inutilitate.
MA TEM: de bătrâneţe. Înainte mă temeam că timpul va trece ca în povestirile SF, o să mă trezesc într-o zi şi o să văd că lumea e alta şi eu nu mai am loc în ea. E cam la fel.
AUD: în mod acut. Sunetele înalte mă fac să reacţionez violent; aşa că dacă vrei să mă omori, dă muzica mai tare.
IMI PARE RAU: pentru timpul pierdut. Nu pentru ce n-am făcut. Ci pentru ce nici măcar nu mi-am dorit, iar acum nu mai am putere.
NU SUNT: ceea ce ar fi dorit ceilalţi. Nici ce aş fi vrut eu. Încă. Asta voi fi, totuşi, undeva, cândva, în această existenţă.
DANSEZ: cam după o jumătate de oră după ce au început ceilalţi. Mă încălzesc mai greu, apoi intru pentr uo vreme în ritm şi în raport. Mă opresc repede.
CANT: în gând. Din ce în ce mai rar.
NICIODATA: atitudinea de luptător nu va deveni pentru mine un mod de viaţă.
RAR: ascult muzică. Şi mi se pare şi mie ciudat pentru că, totuşi, îmi place mult. Dar nu mai simt nevoia.
PLANG: când sunt copleşită de absurd. Şi când mi-e foarte dor.
NU SUNT INTOTDEAUNA: pe fază. Şi la timp. Cândva, punctualitatea era unul din punctele mele forte. Până m-am prins că nu era important.
NU IMI PLACE DE MINE: acum, scriind ceea ce scriu. Nu mă recunosc, şi, totuşi nu văd celelalte măşti.
SUNT CONFUZ: atunci când cineva îmi acordă prea multă încredere.
AR TREBUI: să mă trezesc. E mai mult decât vreau, chiar ar trebui.
AS VREA: să-mi recuperez toate părţile pierdute de suflet, să-l spăl bine şi să o iau de la capăt, mergând în acelaşi timp mai departe.
PASTREZ: magia pe care mi-am dorit-o, pe care am văzut-o şi la nivelul căreia încă nu am ajuns. E agăţată cu un capăt de o bucată de suflet pierdut, cu altul de o bucată de suflet rămas. Poate asta e o şansă.
MI-AS FI DORIT: să învăţ mai bine lecţiile viselor. Să nu arunc lecţia o dată cu resturile visului… şi cu schiţele celorlalate vise…
NU-MI PLAC: nopţile de dinaintea unui dead-line. Acum. Cândva, în prima facultate, adoram nopţile de sesiune, îmi plăcea să învăţ. Acum mi-a ajuns, m-a ajuns oboseala şi senzaţia de inutilitate.
MA TEM: de bătrâneţe. Înainte mă temeam că timpul va trece ca în povestirile SF, o să mă trezesc într-o zi şi o să văd că lumea e alta şi eu nu mai am loc în ea. E cam la fel.
AUD: în mod acut. Sunetele înalte mă fac să reacţionez violent; aşa că dacă vrei să mă omori, dă muzica mai tare.
IMI PARE RAU: pentru timpul pierdut. Nu pentru ce n-am făcut. Ci pentru ce nici măcar nu mi-am dorit, iar acum nu mai am putere.
NU SUNT: ceea ce ar fi dorit ceilalţi. Nici ce aş fi vrut eu. Încă. Asta voi fi, totuşi, undeva, cândva, în această existenţă.
DANSEZ: cam după o jumătate de oră după ce au început ceilalţi. Mă încălzesc mai greu, apoi intru pentr uo vreme în ritm şi în raport. Mă opresc repede.
CANT: în gând. Din ce în ce mai rar.
NICIODATA: atitudinea de luptător nu va deveni pentru mine un mod de viaţă.
RAR: ascult muzică. Şi mi se pare şi mie ciudat pentru că, totuşi, îmi place mult. Dar nu mai simt nevoia.
PLANG: când sunt copleşită de absurd. Şi când mi-e foarte dor.
NU SUNT INTOTDEAUNA: pe fază. Şi la timp. Cândva, punctualitatea era unul din punctele mele forte. Până m-am prins că nu era important.
NU IMI PLACE DE MINE: acum, scriind ceea ce scriu. Nu mă recunosc, şi, totuşi nu văd celelalte măşti.
SUNT CONFUZ: atunci când cineva îmi acordă prea multă încredere.
AR TREBUI: să mă trezesc. E mai mult decât vreau, chiar ar trebui.
2 comentarii:
multumesc pentru credit...
nu e o masca frumoasa, scriind-o am incercat sa o scot. ma arata pe mine asa cum nu-mi place cand ma uit in oglinda.
dar, ca orice masca, e reala. tot e bine, acum ca am scos-o, o vad si eu mai bine. si sper sa reusesc sa o schimb curand :)
Atat de frumos spus(clar auditiv ;) ). Din cand in cand ma vedeam pe mine reflectata in masca ta si ma minunam... inca ma mai minunez fascinata de frumusetea ta... de frumusetea oamenilor...
Trimiteți un comentariu