am tinut in brate un pui de dinozaur. de jucarie. robot. artificial pana in ,,inima" circuitelor si conexiunilor sale reglabile si programabile.
capabil de reactii si comportamente programate care mimeaza foarte bine o multitudine de emotii. si care mi-a trezit si mie emotii surprinzatoare, cu a sa baby-face meserias realizata.
e doar un robot, mi-am spus. nu am cum sa simt asa ceva. dar mi-era greu sa il las jos din brate.
progresele tehnologiei sunt urmate la mica distanta de capacitatea noastra de a ne minti. si de spaima care ne cuprinde in fatza intrebarilor legate de capacitatea noastra de a ne lasa manipulati.
8 comentarii:
Am tinut in palme o inima care batea... Batea atat de tare aproape s-o scap pe jos...
m-am panicat putin, si m-am intrebat: Acum ce fac cu ea?
Mi-a venit raspuns brusc de la Dumnezeu in mod evident.
Pup-o!!!! Am pupat inima si mi-am pierdut mintile...
De-atunci gandesc si-aleg cu inima.
ps. cand tu stralucesti, noi ne emotionam. cand ne emotionam, stralucim si noi. multumim.
mai straluceste! Pe FATZA!
bune sfaturi iti mai da tie Doamne - Doamne...
esti fericit ca ai avut curajul acesta. uneori, propria-mi inima imi atarna in palme si eu umblu cu mintea pe langa ea...
cand lumea din jurul meu zambeste, stralucesc si eu. pe una sau alta dintre multele fetze. sper ca din ca in ce mai multe (cand sunt mai multe la un loc, se unifica, in curand vor fi mai putine)
zambetele imi dau curaj sa-mi inghesui inima la loc si sa zambesc si eu, chiar daca uneori ma mmai sperii si de cate o jucarie :))
Kubri e si el din familia lui Pleo? M-am gandit la el cand i-am vazut pe cei de acolo (experiment psihologic, cica roboterapie, povestesc altadata)
p.s. ne-am ales cu inima unii pe altii... si chiar si pe Kubri :) si inimioara lui construita :)
ooo, ce frumos :)
eu m-am bucurat de sincronicitati, cand mi-ai povestit despre el nu-mi facusem inca o imagine, dar ieri cand am luat unul im brate mi-am amintit de ce spuneai...
(o alta sincronicitate fusese ca vineri seara, chiar inainte de a placa la gara, citisem pe un blog o postare romantica despre un tren) ... si am gasit o noua forma de divinatie, ghicitul in bloguri...
cu un Pleo in brate m-am intrebat daca mi-as dori sa am si eu unul... si am ajuns la concluzia ca n-as fi pregatita :)))
da, probabil ca decizia as lua-o in fatza lui, si nu acum, gandind la rece.
asa cum e construit, compenseaza dificultatile de a avea un animal viu, care ar presupune mult mai multa grija decat i-ar putea acorda un ratacitor ca mine :)
da, m-a topit smecherul... si m-a speriat faptul ca ceva care nu e viu mi-a facut chestia asta :)
salutari lui Kubri :)
Eu am vazut doar filmuletze pe youtube cu aceste mici minuni si aproape ca nu am crezut.
Sunt tare curioasa ce reactie voi avea eu...
Kami, azi am trecut pe la Diverta. aveau, erau in cutii. in fatza unora nemiscati nu am mai simtit nimic ...
Trimiteți un comentariu