adica acea conexiune ciudata intre diferite zone cerebrale care te face sa traiesti senzatii produse de stimuli nespecifici...
cum ar fi sa traiesti culorile muzicii pe care o asculti, sau textura vocilor, sa asculti un apus de soare...
azi am avut o experienta de genul acesta... am gustat cu pielea...
o miere fluida si aromata a fost intinsa pe pielea mea de catre o pereche de maini pricepute, iar pielea mea a inceput sa se bucure: oh, scortisoara... si portocal... si dulce, si aromat si picant...
ce repede trece o ora...
8 comentarii:
A asculta un apus de soare mi se pare fantastic... Aş vrea să pot, mi-aş dori să încerc...
aha!!!
am incercat uleiuri in relatia de iubire. corpul celuilalt simte altfel mainile noastre. de acolo spre suflet e doar un pas. mic.
Cristi,
e simplu, trebuie doar un apus de spare fara alte zgomote...
o sa auzi...
angela,
da, relatiile trebuie unse :)))
la mine a fost fara iubire, doar ulei :)))
da si asa a fost super... pe moment m-am simtit pe culmile egoismului, iar dupa, altruista pana peste poate...
Bun-regasit, prietena draga !
Te-ai rasfatat, deci, pe dinafara si pe dinauntru !
Sinestezia o cunosc de mica, inca dinainte de a afla cum se numeste ea exact. Ii tot povesteam surorii mele cum toate numele au o culoare, sau chiar si alte cuvinte. Ajnanina, de exemplu, e rosu-inchis. Jeanina e galben-verzui. :D
Leo,
atunci prefer ajnanina... :)))
daaa, m-am rasfatat... si o s-o mai fac, ca mi-am luat un litru de gel de masaj :)))
pe care n-are haz sa mi-l bag singura in piele :)))
Pai ai simtit tu ca e mai bine sa-ti spui "Ajnanina" - stiu ca visiniul e culoarea ta preferata, asa ca, incontient (sau nu ?), ti-ai ales un nume de aceasta culoare.
Cat despre gelul de masaj... :D
Rosu-sange, culoarea iubirii si Ajnanina care se deschide acesteia.
Uleiurile...daaa,
cred ca exista un anume secret balsamic si ca fara ele ar fi foarte greu :)
Trimiteți un comentariu