sursa imagine
Gabi mi-a zis ca o las / ca va las fara cuvinte :)
am protestat, apoi m-am gandit. ma rog, de obicei intai gandesc, apoi protestez... sau cel putin asa imi place sa cred :))
da si asa e bine, pentru ca daca-mi regret cuvinte ce ies prea repede, pot sa ajung la cele din spatele lor.
ca, de fapt, asta voiam. asta e faza.
ca eu, de cate ori ma simt fara cuvinte imi dau sema ca le-am terminat pe cele din rafturile de deaupra, cele pe care le zic din minte. fie s-au consumat, fie sunt la spalat, fie chiar nu mai erau bune de nimic si le-am atuncat. la gunoi, sau am dat cu ele, cu ciuda, dupa cate un ,,ascultator" neascultator...
si vrand-nevrand trebuie sa recunosc ca am ajuns la cele de pe raftul de mijloc...
pe care nu le pot spune asa, din prima, pentru ca sunt un pic mai mari si gatul se face stramt... si se inroseste de efort. sau chiar un pic mai colturoase, si lasa un gust amarui si pe limba ce le zice, si in urechile care le primesc...
sau sunt dulci ca dulceata si atunci trebuie spuse atat de repede incat sa nu pateze cu arome fructate atunci cand picura (petele proaspete de fructe de pe tesaturi de scot cu saliva; sugi un pic din tesatura, asa, ca bebelusii).
sau, of, par atat de pretioase ca ma foiesc pana cand nu mai am cui sa le spun... apoi le inghit inapoi cu noduri....
sub raftul asta, ceva mai jos, mai sunt si altele. un pic picante, puse asa, mai de-a valma, si care ies tot asa, de-a valma, pe corzi ragusite. amestecate de nu le mai intelegi, da stii ca vocea aia iti traduce sensul doar din timbru. care iti pare muzica, daca urechile tale sunt acordate... daca nu, nimeni nu-ti poate traduce...
iar la baza sunt doar sunetele primordiale pe care le auzi pe drum, cand te intorci...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu