luni, 31 august 2009

postare de zi ploioasa. clipa de inceput, clipa de inceput al sfarsitului

imagine
la un moment dat va intrebam daca va amintiti despre prima clipa.
atunci cand ati inteles ca.
sau cand vi s-au intalnit privirile si chiar daca nu ati inteles nimic, ati simtit ceva-ceva. oricum, cei din jur pareau ca stiu cu mult inainte, si va barfeau cu nerabdare, asteptand sa va prindeti si voi, sau protestand impotriva presupusului secret.
...
azi va intreb daca va amintiti de cealalta clipa. nu cand l-ati vazut sau ati vazut-o pentru ultima data, cu inima facuta puzzle incomplet, ci aceea in care a aparut primul ghimpe in marea de trandafiri, sau prima coaja in dulceata de nuci, sau... stiti voi ce.
prima clipa de nesincronizare, cand v-ati simtit de pe planete diferite, fie ele chiar Marte si Venus.
cand unul vorbeste plin de entuziasm despre sine, iar celalalt a inghetat in tacere, pentru ca simte ca el a disparut.

de multe ori, clipa asta trece neobservata. pentru ca dupa ea, urmeaza din nou scufundarea in mare, in maaaarea dragoste care nu poate fi decat aceea.
doar ca bresa aparuta se largeste insesizabil. pana la a te uita cu disperare unul la altul, intrebandu-va cand a inceput.

in clipa aceea, in relatie nu mai sunteti / nu mai suntem / doi, ci patru.
el
ea
imaginea lui din mintea ei
si imaginea ei din mintea lui.
(formula valabila si adaptabila pentru orice tip de cupluri el-ea, el-el, ea-ea).
mi-am propus ca daca se va mai intampla sa surprind clipa, sa actionez, cat pot de delicat, chiar in acea clipa, sau imediat dupa, amintindu-i celuilalat de existenta mea si facandu-l sa ma vada. nu pentru ca m-ar ignora pe mine, imaginea mea ii poate fi extrem de prezenta si de pretioasa, ci pentru ca mi-am dat seama atunci de neconcordanta intre imaginea mea din mintea sa, si mine.
si atunci am cusut prima ruptura, si legatura se poate intari, ramanand flexibila.

si atunci putem face primul pas de la patru la trei, apoi la doi, si la un moment dat la Unul.

17 comentarii:

Mikka spunea...

Uneori, in urmariea impreuna a curgerii ploii, in linistea cantecului picurat, se poate gasi o clipa, aceea in care s-a facut pasul. Asta, spre asta tindem si alergam, vorba lui Caragiale, "ca nebunii, oameni in toata firea"...
Legatura se poate face, cand sunt doua capete de care sa prinzi, si pe urma vine asa, nu se stie de unde, ceva care topeste bine si face doar un fir, pe urma strange, sa aduca impreuna captele, sa faca atingerea lor si apoi cufundarea in Unul.
Citeam azi pe Gay, draga mea, si cum a facut impreuna cu Kate inmultirea clipelor de impreuna, astfel incat acum au peste zece ani de cand... O dorinta mi se aseaza pe foaia curata a diminetii asteia. Multumesc ca mi-ai dat caietul-carte in care sa scriu ce va fi in felul lui "ce este".

Karyn spunea...

cat de frumoasa si de intensa este prima clipa ...daca ar fi traita in 2 si nu gandita in 4 cum se intampla ...Unul este doar o utopie! mi-am citit gandurile asternute de tine cu maiestrie in acesta dimineata ploioasa! te pup si o saptamana minunata!

ajnanina spunea...

Mikka,
cand dorintele devin constiente, devin realitate.
fie cat mai repede si mai adevarat!

ajnanina spunea...

Karyn,
cred ca prima clipa e traita in doi...
apoi, cand apar gandurile apar si ceilalti doi...
si cred ca atunci cand gandurile si simturile sunt armonios impartasite si acceptate, macar pentru acele clipe se intrevede Unul...

Darael spunea...

Iti doresc succes la cusut. Ai sa ai nevoie de ata foarte, foarte tare.

Total off topic: poate ma lamureste cineva de ce mi se deschide o reclama cand trec pe aici.

Cristian Lisandru spunea...

Cioran zicea aşa - "Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă"...

gabi spunea...

Ajnanina,
foarte frumos si cu sentiment scris. Foarte transparent.
Pai sigur ca-mi amintesc foarte tare clipa cand eram trei,patru sau mai multi in acea relatie si sigur ca am facut ceea ce tu crezi ca ar fi fost bine sa faci pentru a "coase" ruptura.
Problema a fost alta. "Operatia reusita, pacientul mort" - ceva de genul, fiindca tot timpul ochii mei au retrait clipa in care am simtit ca suntem trei,patru, etc. si n-au mai reusit sa vada doi sau unul decat extrem de rar si nesemnificativ. Asta nu pentru ca nu stiu sau nu pot sa inteleg, sa fiu concesiva si sa iert ci pentru ca exista emotii la care particip cu prea mare intensitate si care se "lipesc" cumva de retina.

Succes iti urez cu speranta ca acul pe care-l vei folosi sa nu te intepe si sa lase urme pe suflet.

ajnanina spunea...

Darael,
de-aia chirurgicala...
sper sa pot.
sa nu-mi tremure degetele prea tare.
sa nu-mi fie frica...

ajnanina spunea...

Cristi,
stam pe marginile clipei si privim in ea.
avem nevoie de maiestrie sa aruncam speranta cu suficienta precizie pentru a face din ea o punte pe deasupra.
ca altfel...

ajnanina spunea...

Gabi,
stiu si eu...
eu tot sper ca se poate...
ce tine de mine e sa ma comport cat mai autentic...

ajnanina spunea...

off-topic
imi pare rau pentru reclama. si eu patesc pe multe bloguri.
inchide-o repede :)

gabi spunea...

Janina,
sunt sigura ca se poate dar numai cu conditia iubirii neconditionate. Ceva de genul "nu-l iubesc pentru ca e numai al meu ci pentru ca exista si face parte si din viata mea".
Daca iubirile din cuplu ar atinge aceasta performanta...viata ar fi urias mult mai frumoasa :)

ajnanina spunea...

Gabi,
daca-l iubesc pen'ca e numai al meu, nu e iubire ci sentimentul proprietatii. cum ti-ai iubi casa, masina, pantalonii, fusta :)

daca macar iubirile din afara cuplurilor ar atinge-o ... tot ar fi ceva :)))

gabi spunea...

Hmmm,
teoria e frumoasa,
Ego-urile insa, nu ne lasa :))

angela spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
angela spunea...

hm.
hai sa vedem.
cum faci sa ii amintesti celuilalt de tine?
ipoteza asta imi apare ca fiind cea mai interesanta din postarea ta.

apoi, intr-o relatie din pacate sau din fericire, intervin intotdeauna altii. zic din fericire, pentru ca aceasta confruntare a ego-urilor face ca doi sa devina unu. Hegel avea dreptate. confruntarea dintre constiinte este importanta.

si mai jos ai dreptate. asta merita a fi facut cat mai delicat.

si atunci putem deveni Unul

ajnanina spunea...

angela,
da, e dificil...
poate o rupere de ritm, o surpriza care sa-l scoata pe celalalt din transa si din siguranta de moment...
intrebari care sa-l faca sa reflecteze, sa ma priveasca mai profund...
totul sub forma de joc, si insotit final de recompensa... :)

of, inima mea, de ce oi cauta atatea strategii? n-ar fi mai simplu sa ne strigam in fatza toate cele ?