miercuri, 16 septembrie 2009

copy-paste: un fragment din ILUZII,Richard Bach

„In alta ordine de idei, nu trebuie sa vorbesc fara oprire, caci tu stii deja ce gandesc oamenii, insa daca nu as spune aceste lucruri nu ai avea de unde sa stii de care din cunostintele mele imi dau seama si de care nu, si fara ca tu sa stii asta, eu nu voi putea sa invat lucruri noi." Am lasat firul de fan. „Tu cu ce te alegi din toate astea, Don? De ce te complici cu oameni ca mine? De obicei daca cineva este asa evoluat ca tine, isi ia puterile supranaturale ca atare. Tu nu ai nevoie de mine, nu ai nevoie de nimic din aceasta lume."
Am intors capul si l-am privit. isi tinea ochii inchisi. „Asa cum nu am nevoie de benzina pentru Travel Air?" a spus.
„Corect", i-am raspuns. „in acest caz tot ce ti-a mai ramas este plictiseala... nu mai exista aventuri cand stii ca nu poti fi tulburat de nimic pe lumea aceasta. Singura ta problema este aceea ca nu ai probleme!"
Am considerat ca i-am tinut un discurs pe cinste.
„Aici n-ai dreptate", a spus. „Spune-mi de ce crezi ca mi-am lasat meseria... tu stii de ce am renuntat la slujba de Mesia?"
„Din cauza multimilor, ai spus. Din cauza ca te puneau sa faci minuni pentru ei."
„Da. Nu a multimilor ci a minunilor. Teama de multime este problema ta nu a mea. Nu multimile ma deranjeaza ci acele multimi carora nu le pasa de ceea ce am sa le spun. Poti merge de la New York la Londra pe apa, poti transforma totul in monede de aur si tot nu vei reusi sa le atragi atentia, intelegi?
Cand a spus asta mi s-a parut cel mai singur om de pe pamant. Nu pentru ca nu avea un adapost, bani sau faima. Tanjea sa spuna ceea ce stia si nimeni nu avea suficienta rabdare sa-l asculte.
M-am incruntat ca sa nu lacrimez. „Ei bine, tu ti-ai ales calea", am spus. „Si daca fericirea ta depinde de ceea ce fac ceilalti, atunci ai intr-adevar o problema."
Si-a ridicat capul manios si ochii ii straluceau ca si cum l-as fi lovit cu cheia de saisprezece. M-am gandit atunci ca n-ar fi foarte intelept din partea mea sa-l enervez pe omul acesta. Carnea de om se prajeste usor la atingerea fulgerului.
Apoi si-a afisat cunoscutul zambet de jumatate de secunda.
„Stii ce, Richard? a spus raspicat. Tu... ai... dreptate\"
Era tacut din nou, hipnotizat pare-se de ceea ce spusesem. Fara sa observ, am continuat sa vorbesc ore in sir despre cum ne-am intalnit si despre ce mai aveam de invatat, toate aceste idei lovindu-mi creierii asemeni cometelor de dimineata si meteoritilor de peste zi. El statea pironit in iarba, fara sa se miste, fara sa spuna un cuvant. Pana aproape de pranz mi-am terminat dizertatia despre univers si toate lucrurile care il compun.
„...si simt ca abia am inceput, Don, mai am atatea de spus. De unde stiu toate aceste lucruri? Cum e cu putinta?"
Nu mi-a raspuns.
„Daca te astepti sa-mi raspund la propria intrebare, marturisesc ca nu stiu cum. Cum de pot spune atatea lucruri, cand nu am mai facut asta niciodata? Ce s-a intamplat cu mine?"
Tacere.
„Don? Ai putea sa spui totusi ceva, te rog?"
Nu a scos o vorba. I-am explicat ce este viata, si Mesia al meu, ca si cum ar fi aflat tot ce-l interesa din acele cuvinte de duh, a adormit instantaneu.

14 comentarii:

DoarATAT spunea...

Slava Domnului !
Intrasem la "banuieli" !
Va doresc : O ZI Superba si Inspirata, in continuare !

Darael spunea...

Simpatic Richard aista.

Mikka spunea...

Daaaa... si yo eram de vorba cu Shimoda, az' noapte.
Stii ce mi-a placut cel mai mult? Desi tot e fain la ei doi...
Asta:
"Si daca fericirea ta depinde de ceea ce fac ceilalti, atunci ai intr-adevar o problema".
Asta, da. Maare, BIIIG problem...
Revine des pe tapet...

Mi-am amintit cu lacrimi de ras si faza cu vampirul... 'Macar un sfert de litru de sange..."

Suuuper oamenii astia, iar Richard e primul meu instructor de zbor. Cu Jonathan, desigur...

O zi de zbor liber, draga mea!

ajnanina spunea...

doarATAT,
totul e ok :)
zi superba si inspirata sa ai :))

ajnanina spunea...

Darael,
da, imi trezeste sentimente contradictorii: ba il admir, ba il cred... :))

ajnanina spunea...

Mikka,
multumesc, aripile mele nu sunt chiar gata, da ma manaca umerii in locul ala.
da, e o problema. inca.
da trece si asta.
vorba aia: viata-i grea, da trece.

si ma gandesc: daca nu-i grea, de ce trece si asa ? :)))

Mikka spunea...

Noa, "ca la toti ni-i greu"... :)))
Mai mergi la Sibiu, sa cante aia in Piata Mare...

Te mananca umerii? Un masaj, ceva... :)))

O idee: Viata, draga de ea, nu trece. Noi suntem aia care...
Asta asa, ca sa ma fac Gica contra :))

ajnanina spunea...

Gica,

asa-i, degeaba vreau sa ma pun eu intr-o dunga :))
da bine ca-i frumos.
ai dreptate, n-am insistat cu masajul pe umeri... le las sa creasca in ritmul lor... :)))

da, mai vreau la Sibiu, da nu curand. deoacamdata construiesc fantasme in legatura cu drumul de la primavara, in celalalt oras ... :)))

Mikka spunea...

Aha! Celalalt oras... :))
Cred ca merge spus vis, nu fantasma.
In capul meu, visele contin si implinirile - am si am auzit de vie implinite - , fantasmele contin mai mult imaginatie, ramase acolo, fara realizatie...
Ei, ma iau si eu dupa cuvinte...

Celalalt oras sa fie!
Si cu bucurie!
Na, ca am dat in poezie!

angela spunea...

Carnea de om se prajeste usor la atingerea fulgerului.

ca si sufletul...
multumesc pentru copy-paste. am citit cu drag

ajnanina spunea...

Mikka,
deocamdata fantasme, vis va deveni cand se apropie.
intrucat nu tine doar de mine, nu e cazul sa-l hranesc continuu... ca dupa, daca nu (zice realistul din mine) ce fac cu el?

ajnanina spunea...

Angela,
da e frumos sa vezi fulgerele de departe... :)

cartea se gaseste pe scribd, sau, daca o vrei, ti-o trimit pe mail.

gaborpaul spunea...

Nu mi se pare deloc absurda somnolenta instantanee... I-o fi trecut prin minte un potop de ganduri negre...

Ai schimbat fundalul dupa sedinta canina?

ajnanina spunea...

buna seara, Paul...

mie mi s-a parut o exemplificare buna pentru a intelege cum e sa vorbesti fara sa te asculte careva... :)

nu cred ca erau ganduri neaparat negre, ci o revelatie brusca ce nu mai permitea altceva...

am schimbat fundalul pentru ca si eu ma schimb foarte repede... uneori nici nu ma prind din urma, noroc cu voi, ca asa ma trec si eu pe aici si ma vad in ochii vostri... :)