simti?
toamna se simte pe toata suprafata pielii care se intinde altfel peste tine si peste lume.
un pic stramta, un pic mai rece, mai constienta de limitarea pe care ti-o impune, te face un pic mai atent/a la modul in care iti aluneci sau iti ritmezi drum prin aerul racoros si printre frunzele colorate.
.
caldura soarelui sta la suprafata, dar nu iti mai coboara in adancuri. caldura din adancul tau se ridica, dar nu chiar pana la suprafata... si intre cele doua straturi de caldura, aerul racoros.
culoarea albastra are orele ei: cu fiecare seara mai devreme si mai precis - azi inserarea vine la o anumita ora, maine seara cu cateva minute mai devreme, si tot asa... nu mai poti spune: albastru ca cerul de la saptesijumatate pentru ca maine, acelasi albastru atarna cu voluptate pe limbile care arata saptesidouazecisicinci, ca sa zboare la fel de repede spre apus.
ei, da, apusul compenseaza un pic fuga albastrului, culorile sunt mai clare si mai intense...
si apar culorile speciale: auriu, aramiu, purpuriu, brun, sangeriu...
.
miroase a fruza arsa si a fruct. pe limba, arome dulci-amarui.
undeva, in urma, regretul dupa o vacanta devenita amintiri. ramasa in minte, dar iesita din corpul care treptat revine la alb (daca esti alb :))).
si peste toate astea, scoala...
as lua-o la fuga, ma salveaza lenea.
.
p.s. background-ul de azi e doar o gluma... in lumea virtuala se poate.
13 comentarii:
Succesae atât în plan personal cât și profesiona, draga mea dragă!
Toamna este un anotimp minunat, îmi place să aud foșnetul frunzelor sub picioare în pădurea arămie.
Te îmbrățișez cu toată dragostea!
buna dimineata, femeie frumoasa...
sa te bucuri de toamna cat mai mult prin padure...
si chiar la scoala :)))
un an scolar minunat si fiicei tale!
Frumoasa toamna ca decor, ca muzica, dar trista... melancolică...
Sincer, nu-mi place toamna.
Poate imi va plăcea vreodată... la un moment dat... cand imi voi duce copilul la scoala.
Poate... sau poate nici atunci!
Mie-mi place toamna, cand inca nu se simte mirosul iernii care vine din urma, cand frunza se-mbraca in culori noi si racoarea domoleste arsita verii.E ca o doamna matura, trecuta prin viata, care se bucura inca de frumosul din jur.Iar crizantemele, florile ei, sunt printre preferatele mele.
Daca nu m-as fi nascut primavara, as fi ales toamna...
In lumea virtuala "se poate" cam de toate... :)))
Da, apar culorile speciale de toamna. Aur. Dupa atata alchimie de primavara-vara, aurul creste.
Si iar vine argintul... Si tot asa.
Simi mai bine rodirea. Nu te mai moleseste caldura.
Sar'na de background. Se bucura ochii...
Claudia,
asta-i starea de inceput de an scolar? :)))
iti trebuie niste plimbari de toamna...
astharte,
bine ai venit!
poti alege oricum :))
da, doamna pe care o descii tu e o frumusete, sigura pe ea, parfumata, care stie si sa seduca si sa faca dulceturi si conserve...
Mikka,
ma bucur cat mai mult de aur, inainte savina argintul... in acea unica zi de iarna pe care o primim acasa in ultimii ani... :)))
din fericire toamna e lunga, aur din belsug, au lucrat bine piticii :)))
Da, în lumea virtuală se întâmplă multe şi sunt posibile multe... Îmi place mirosul de fum al toamnei şi clipocitul vinului de buturugă în cana de lut...
@ Claudia draga,
Parerea mea, yo care subscriu, de la '48, la parerile precedentilor: neste plimbari de toamna, cum bine zice Ajnanina, stropite din belsug cu vine de buturuga, de la Cristi citire (si la noi degustare) si sa vezi ce frumoooaaasaa e toaaamnaaa!
Cristi,
da, ciocnim!
si ne bucuram!
ajnanina!
frunza galbena ma face sa imi plec capul in fata naturii si sa nu il mai ridic.
si in fata scolii de fapt.dar asta e despre altceva :)
Angela,
cum sa nu ti-l mai ridici?
ca si frunza galbena e trecatoare...
iar scoala... da, e altceva :)
Trimiteți un comentariu