el zambea fermecator si impartea trandafiri la coltul strazii. ea s-a topit toata si si-a dorit sa prelungeasca la infinit clipa cand a primit trandafirul. dar el isi pusese deja zambetul in trandafirul urmator.
asa ca a inceput sa imparta si ea trandafiri pe celalalt trotuar. sperand ca el o sa inteleaga ca ei doi sunt la fel. el s-a incruntat initial. nu avea nevoie nici de ajutor, nici de concurenta. apoi s-a reintors la treaba lui. nu era concurenta, catre el continuau sa vina femeile tinere si frumoase, catre ea, copiii si cersetorii. care, de fapt, nu isi doreau neaparat trandafiri...
ea era din ce in ce mai trista. nu stia ce sa faca. nu-i venea sa renunte, i se parea ca ceea ce face e oarecum util. uneori se bucura si ea de cate un zambet primit. dar nu de la el.
intr-o seara, cand terminase de impartit, s-a asezat din nou in fata lui. doar ca si la el se terminasera trandafirii, asa ca a primit doar o ridicare obosita din umeri.cersetoarea batrana care ii privea de multa vreme pe amandoi, a venit spre ea si a facut-o sa inteleaga ca pentru a avea nu trebuie sa faci. e suficient sa fii. iar dupa ce i-a spus asta, a ridicat spre ea oglinda.
a doua zi el a privit oarecum mirat spre trotuarul celalalt unde acum cersea batrana, bucuroasa de locul bun pe care il obtinuse fara prea mare efort. in locul unei oglinzi adevarate, ii aratase fetei care a plecat portretul ei. stiind ca fata mai avea multe de facut pana cand va afla cat era, de fapt, de frumoasa.
6 comentarii:
Minunată poveste! Mă regăsesc puţin în ea. Trebuie să mai fac una alta până voi înţelege şi voi accepta că sunt "frumoasă".
Dar... este o lecţie. Frumuseţea e în noi... trebuie scoasă d ela naftalină.
doarrrtu,
daca te regasesti, fugi.
e o capcana aici.
nu trebuie sa faci nimic. doar sa stii ca esti.
poate ca baba voia sa-i arate portretul tocmai ca sa inteleaga diferenta.
poate ca voia ca ea sa vada, prin comparatie cat de de frumoasa.
daca ea a ales pe moment sa imbratiseze frica in locul dragostei, a pornit pe calea cea mai lunga.
si de aici ajungi, dar uneori timpul poate sa nu-ti ajunga.
Am citit de nu's cate ori. Imi place asa de mult povestea asta... As vrea s-o vad publicata si fiind citita in multe case. Ar mai aprinde focul, un pic, ori chiar un pic mai mult. In multi din noi frumusetea e acolo, si o asteptam ca prostii. Nu are cum sa vina. Fiindca nu a plecat vreodata.
Imi place ca ai pus A fi primul, in titlu, desi in poveste este scos abia la final. Ca in orice poveste... adevarata.
Mai inteleg aici ceva: batrana s-a asezat pe locul celei care nu stia ca e frumosa. Dar batrana? Ea stia. Ea isi purta chipul, si cel din oglinda, la vedere. Poate ca data viitoare, cand va fi acea dta viitoare, fata va veni pe acelasi loc. Loc care va fi pastrand din ce a purtat batrana peste el: pe A fi.
Sa-ti fie ziua luminata, draga mea!
PS cred ca e cea mai nimerita deschidere pentru "cursul" despre Frumusete...
Ajnanina, din păcate, trăiesc cu teamă de iubire, de eşec, mă controlez şi aleg să spun NU decât hai să încerc.
Mi-e dor de gaşca de scriitori.
Îmbrăţişări cu dorr şi mare drag!
doarrrtu,
gasca se va intalni saptamana vitoare, probabil pe joi.
si mie mi-e dor.
si da, si eu mai am pe undeva resturi de teama, dar le fugaresc... :)
adica nu mi-e teama de vorbit in public si sa-mi fie teama sa zic da?
si eu ma gandesc uneori la esec, dar ma gandesc ce mai am de invatat din el, chiar daca ustura un pic... e doar un fel de vaccin, stii tu cum vine treaba...
asta e, viata e frumoasa, inainte de a parea prea scurta!
Mikka,
da...
pentru curs...
vorba ceea, inveti invatand pe altii...
treptat ma imprietenesc si eu cu baba, pana acum ma ingrozea si fugeam de ea chiar cand o vedeam in povestile altora... stii tu...
da tot de la tine am invatat ca nu are decat puterea pe care i-o dau... si incet-incet mi-o recuperez... cu povestea asta mi-am mai recuperat cativa mililitri :)
Trimiteți un comentariu