pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
vineri, 23 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
10 comentarii:
ne roade sementele
ne ingalbenim
ne lasam trasi peste limita
uitam
de noi
de tine
de mine
ia marul si mananca
un copil va zambi uimit
bine ai revenit, Angela!
asa e, ne mai roade una-alta...
si uitam...
pe asta nu pot sa-l mai mananc... e prea tarziu... dar mi-l doresc pe celalalt :))
esentialul este sa stim ca mai sunt si altele :)
bine te-am regasit :)
Un fluture frumos.
Darael,
da, asa ar fi fost logic sa fie...
Atât de rău afecteză teama?
doartu,
nu stiu sigur...
depinde... aparent nu era nimic, marul era rosu lucios, ca cel pe care l-am muscat Alba ca Zapada, de i-a ramas in gat...
important e sa fii atent, cand simti ca ceva nu e ok, sa cercetezi, sa nu lasi sa se intinda...
Marul asta, atat de urat desen... Involuntar m-a trimis cu gandul la Gheorghe Dinica... Conexiuni aleatorii, de duminica. Fara sa pot alege.
interesanta conexiune...
cu juma de viata in urma, Gheorghe Dinica era preferatul meu... uitasem...
... da.
si dupa ce ai deschis marul, apare certitudinea. mai urata, dar mai linistita decat teama. traiasca bisturiul!
Trimiteți un comentariu