amintirile comune sunt locurile si clipele cand ranile noastre s-au atins.
ne amintim pupilele dilatate ale celuilalt, extaz sau durere, aparent impartasite.
desprinderea, brusca, sau fir cu fir.
incercarea, tarzie, de a intelege. tristetea de a fi inteles, intr-un tarziu.
amintirile comune cuprind imagini, cele separate emotii.
uitarea e, insa, identica.
pentru că e nevoie întotdeauna de un sfârșit...
-
Palatul cu toți mărăcinii lui din jurul gardurilor începea să se trezească.
N-are importanță de unde începea, dacă trezirea respecta ordinea inversă a
ador...
10 comentarii:
Slalomul cotidian printre amintiri este continuu...
ne amintim ca lumea, rotunda in sine isi trece firele uitarii printre noi. uite din aceasta cauza exista podurile.
o zi buna :)
Cristi,
aproape continuu...
ne mai oprim sa fabricam altele.
sau ne mai oprim, pur si simplu :)
Angela, multumesc pentru fir.
eu peste poduri trec repede, fara sa ma gandesc la nimic, si fara sa privesc in jos :)
un mesaj frumos pe care l-am primit de curand spunea: podurile sunt facute ca sa treci peste ele, nu sa construiesti pe ele.
Mai sunt cazuri cand unul nu uita. Si duce mai departe tot.
Darael,
da, e greu. dureaza o vreme, poate ani, nu toata viata.
si acela, la un moment dat, poate lasa...
exista o clipa in care, indreptandu-se de spate, omul ridica ochii catre cer. si ii coboara apoi, plini de lumina, revarsand-o peste tot ce vede in jur...
Daaa... Amintirile comune cuprind imagini, primite asemanator, si totusi, unic.
Uitarea... un spatiu comun, in care asezam cu blandete ceea ce a fost, spre a ne usura mersul inainte. Acolo, da, in acel spatiu comun, putem reveni, caci de fapt nu se uita de tot niciodata, si punand mana, la intamplare, gasim ceva atat de asemanator, ca am fi zis ca-i al nostru. De acolo de luam intelegerea fata de altii. Atat de asemanatoare aceste pretioase, candva, tariri...
Mikka,
daa...
de aia semanam noi... sau de alea ?
noi oamenii.
sau ne asemanam...
memoria comuna, inconstientul colectiv...
si ne deosebim prin blandetea cu care doar unii ajung la intelegere... sau invers?
ce amintiri frumoase... si pline...
Frumos spus.
Gabi,
asta e avantajul vorbelor...
storc emotiile de incarcatura stresanta si le pun funde :)
Trimiteți un comentariu