sâmbătă, 17 octombrie 2009

citindu-ma...

stam fata in fata, in pozitie de meditatie si ne zambim.
ar fi trebuit sa nu ne cunoastem. n-am recunoscut ca ne cunosteam... asa ca a fost ok...
ma priveste intrebator. un supliment de grija si bunavointa, acordul era oricum implicit.
ii confirm zambind: esti invitatul meu.
zambeste si el si ma strange o clipa de mana, ca o asigurare suplimentara. acum fiecare stie ca celalalt i-a acordat increderea si permisiunea pentru tot ceea ce va urma.
apoi, in bataia tobelor, inchidem ochii si calatoria incepe.
ma deschid si ii permit accesul in interiorul meu. ii simt atentia si intentia, curioase si blande. mi-e bine. bataile inimii mi se aliniaza cu ritmul tobelor. ii simt alunecarea de-a lungul liniei mediane si cate o oprire, pe unde da de cate un nod. mi-e un pic ciuda ca nodul central devine acum acut... nu fusese acolo cu cateva clipe in urma. stiu ca el simte tot ceea ce simt si eu si nu vreau sa-i imprumut senzatii pe care nici eu nu mi le doresc. oricum, sunt senzatii trecatoare, fara legatura cu situatia. cred ca intentia corpului meu atins cu atentia celuilalt e sa se deschida mai sincer decat vrea mintea...
apoi, il simt un pic nedumerit, cercetandu-ma in continuare. oare ce vede, ce simte? nu trebuie sa ma gandesc la asta acum, imi va spune dupa ce ne intoarcem... vreau sa raman deschisa. da, mi-a simtit teama legata de zona prin care tocmai trecuse. si da, o recunosc...
tobele bat in continuare. obrajii imi sunt din ce in ce mai calzi iar el a ajuns acum la un spatiu rece. nici eu nu stiam cat de rece... ei, da, zilele astea a fost atat de frig... dar nu trebuie sa caut explicatii, stiu ca nu mi le va cere.
tobele dau semnalul e intoarcere... ies si eu din mine si deschid ochii in privirea lui. ne zambim inca o data si stim ca, indiferent ce a fost in calatorie, totul e ok.

13 comentarii:

Mikael Eon spunea...

Eu, citindu-ma, ma mai ratacesc in ego/ul meu, ma surprind inspaimantat cat de intortocheat mai este sinele meu, noroc ca mai sunt cei dragi care sa ma readuca la suprafata, sa ma tranteasca cu fata de realitate. Si imi spun de fiecare data realizand cat este de periculos sa ma las purtat pe aripile gandurilor mele, asa cum am scris intr/una din postarile mele: Never ever try this again, you might not return.

ajnanina spunea...

Mikael Eon,
bine ai venit...
pe mine cei dragi ma aduc la suprafata si ma aseaza usor peste realitate...
daca n-ar fi periculos, n-ar fi atat de tentant... si nu ne-am intoarce de fiecare data cu firul de nisip adus din desert si grauntele de sare din mare, sa ne luminam cu ele drumul urmator...

Mikael EON spunea...

Iti multumesc de adaugare in blogroll, o duminica frumoasa si odihnitoare iti doresc.

gabi spunea...

Ai descris foarte frumos si totusi, cum te simti dupa ? (in afara de ok)
Ce e nou ? De fapt asta am vrut sa stiu ;)
Evident, in masura in care poate fi spus.

ajnanina spunea...

Gabi,
ceea ce am descris a fost doar o scanare intuitiva a starii de sanatate fizica si emotionala de catre o alta persoana, in stare de usoara transa.
detalii, in direct.

nou, nu stiu fata de ce...?
nou pentru mine?
da, de fiecare date e cate ceva nou...

gabi spunea...

Am inteles :)
Da, nou pentru tine, ca revelatie ;)
Ok, detalii in direct.
(probabil ca m-am molipist fara sa vreau preluand aceasta intrebare de la colegii nostri coach care au obiceiul sa intrebe la final : "ce e nou sau schimbat pentru tine acum ?" :))
Zi de duminica faina ;)

Mikka spunea...

"indiferent ce a fost in calatorie, totul e ok."
Da... Mai ales dupa calatorie...
Ai mai facut una. Tare bun!
Mi-ai dat amintirea si gustul unui alt fel de a o face. Poate si mai adanca, si mai inalta.
Cred ca o putem face, impreuna. Calatoria prin ochiul stang. Citesti, vezi, esti...
Si acesta-i doar inceputul...

DoarEu spunea...

Cu bune si rele, cu zone reci şi zone calde, eşti Tu, un om minunat, care se descoperă mai mult şi mai mult... şi daruieste ce are mai bun.

ajnanina spunea...

Gabi,
da, ma bucur de nou, in sfarsit infumurarea mea de persoana care le stie pe toate se clatina... si e asa de bine...

ajnanina spunea...

Mikka,
da, imi doresc mult sa facem acea calatorie impreuna...
stiu ca poate sa duca pana mult dincolo...

daca asta-i doar inceputul, ce fericire...

sper sa-mi anesteziez cum trebuie macanismele de aparare...
mai trec pe la Paul ca tot s-a simtit refuzat... :))

ajnanina spunea...

doartu,
cine zice ala e...!
stii tu :))
oglinda...

Lisandru Cristian spunea...

"ies si eu din mine si deschid ochii in privirea lui" - ce mi-a plăcut asta...

ajnanina spunea...

:)