marți, 20 octombrie 2009

cu sufletul in oglinda

ne-am adunat in cerc si ne-am asezat.
era necesar, pentru ca ceea ce urma, desi doar o imagine si cateva cuvinte, urma sa ne zdruncine puternic niste pietre de pe suflet. da, doare. doare deja doar cand ne gandim. ne tinem aproape unii de altii, evitand sa ne privim, dar stiind ca vom trece impreuna prin asta.
fiecare, cu privirea intoarsa in interior, isi cauta ranile prost cicatrizate in jurul pietrelor.
oglinda trece din mana in mana. mana o ridica si o apropie tematoare de fata, iar vocea cauta in adanc piatra.
o rupe si o arunca in oglinda cu putere, cautand sa transforme emotiile in imagini, care apoi se vor sterge.
apoi, lasa oglinda jos si isi netezeste marginile rupte ale vechii cicatrici.
urmatorul ia cu teama sau cu curaj oglinda din care imaginea abia s-a evaporat, si arunca strigand propria piatra.
tacerea se strange in jurul fiecaruia, netezind repede efectele strigatului.
la un moment dat, mi se pare ca aud doar cu ochii.
oglinda se apropie de mine. mi-am gasit piatra, ranile si vorbele, dar acestea par sa nu mai aiba nici un sens...
ma privesc si nu ma recunosc. strig niste cuvinte pe care nu le aud si al caror sens nu il inteleg. ceva despre un vis. si despre altcineva care parea ca ar fi avut de-a face cu el...
las oglinda jos ca sa mearga mai departe. ma uit in jur la ceilalti fara sa ii vad.
ei par sa vada ceva cand se privesc. durerea se vede pe chipul lor...
ii privesc si eu indelung, si in momentul in care reincep sa ii vad, sufletul mi se inmoaie si mi se umple de dragoste... imi doresc sa ii imbratisez, sa le sterg lacrimile, sa ii legan in brate pana cand ar adormi...
fata de imaginea mea si propria piatra aruncata, in continuare nu am nici o reactie. a fost candva, in alt univers, in alta viata.
acum si aici, alta realitate si alt vis.

12 comentarii:

Mikka spunea...

Da... e grozava desprinderea. In acum si aici, alta realitate, alt vis...
Vindecatorul ranit, care se vindeca pe sine... Uneori, durerea iese pe chip, ca sa iasa odata , si se sterge mai repede, acolo, in jurul focului, langa toavarsii de drum.
Piatra aceea va fi aruncata candva si nu va mai face unde in apa...

Amrita spunea...

emotionant ce ai scris..parca asteptam ceva mai concret, semnele minunatei calatorii si uite ca tot vin...
da, cercul vindeca, e minunat ca un cerc mare "prins" aici in cel mic, langa foc..
sunt emotionata ...
de tine si de piatra aruncata fara efectele asteptate automat..
bucurie trimit catre tine!

ajnanina spunea...

Amrita,
bucuria trimisa de tine face valuri si ajunge la mine amplificata...
a fost un manunchi de calatorii intense si neasteptate...

cred ca mai am mult inca de inteles ce s-a intamplat intr-un timp scurt...
cercul din mine incepe sa se destinda si imi dau seama ca se face arc...
deja ma simt propulsata undeva, inainte...
inca mai simt nevoia sa inteleg privind in spate, dar bucuria de a merge inainte e mai mare...

ajnanina spunea...

Mikka,
da, e grozava desprinderea...
am inteles in sfarsit ca pietrele se tin de noi doar pentru ca noi, in momentul in care le-am primit, aruncate de altii, am crezut ca, intr-adevar ne sunt destinate...
pe cand ele erau aruncate tot spre oglinzile care s-a intamplat sa fim in clipa aceea...
si am inteles ca doar noi permitem ce ni se ,,intampla"...

pana cand ne trezim si incepem, la lumina focului, sa vedem...

Cristian Lisandru spunea...

"ma privesc si nu ma recunosc. strig niste cuvinte pe care nu le aud si al caror sens nu il inteleg. ceva despre un vis. si despre altcineva care parea ca ar fi avut de-a face cu el...
las oglinda jos ca sa mearga mai departe. ma uit in jur la ceilalti fara sa ii vad" - un "joc" peste măsură de interesant, aş spune... Oglinda a constituit şi pentru mine, de multă vreme, o piatră de încercare...

ajnanina spunea...

Cristian,
acum, cand te uiti in oglinda cu ochii plini de dragoste, tot Universul iti zambeste din ea :)

John Constantine spunea...

ma uit un oglinda si vad un chip, cunoscut si strain in acelasi timp, intreb "cine esti?" si aud dinspre oglinda ca un ecou "cine esti?"

sper ca nu te deranjeaza ca ma joc si eu putin cu cuvintele pe aici prin comentarii chiar daca nu sunt on-topic :P ma inspira ce scrii

Camelia spunea...

da..e miscator si dureros cand piatra pe care o aruncam in altii constientizam ca ne-o aruncam noua..dar necesar de asumat..si mult mai usor acolo unde am stat in cerc..

ajnanina spunea...

John C
ba esti perfect on-topic!
asta e ideea, de constientizare, si ce instrument mai bun decat oglinda...
incearca sa spui si ,,te iubesc" :)) oglinzii...

ajnanina spunea...

Camelia,
la maximum de constientizare o sa fie jonglerii cu pietricele, pana la nisip...
sau poate cu pietre pretioase?

Călin spunea...

Oglinzile pun întotdeauna pe gânduri.

ajnanina spunea...

Calin,
da, pun combustibil pe ganduri...