uneori, cand citesc o carte, noi zone ale mintii mele par sa se extinda in directia aceea. si am senzatia unei intelegeri, dar pentru ca zona e neumblata, intelegerea aia nu e tocmai rationala. ci doar ceva, ca o parere, ideea ca am mai trecut candva pe undeva si am simtit asa...
nici paralel, nici tangent... ci doar foarte aproape, o clipa.
la fel cand ascult unii oameni vorbind, chiar daca aparent inteleg ceea ce spun, cateva din cuvintele lor ma duc pana intr-o alta anticamera a intelegerii, din care plec repede, pentru ca nu mai era nimeni alaturi.
doar cativa oameni mi-au aratat cuvinte atat de puternice incat le puteai prinde de mana, le simteai atingandu-te sau chiar tragandu-te cu putere intr-o zona pe care o faceau sa-ti devina univers revelat si cognoscibil. pe care il poti vizita, dar in care inca nu poti trai, pentru ca aerul de acolo e diferit de cel care il respiri acum, iar adaptarile ,,fizice" ale mintii dureaza.
de unul din acei oameni mi-e tare dor...
4 comentarii:
ajnanina, el s-a pus in dorul tau, poate daca simti dorul si inchizi usa bine in camera, poti purta conversatii ..:)
(nu stiu de ce dau solutii masculine, doar sunt femeie, cred ca de la dor...)
Minunat cele scrise. M-au emotionat teribil... poate unde, uneori, traiesc aceleaşi senzatii.
Amrita,
cand e vorba de dor, solutiile masculine sunt bune, pentru ca transpun visarea in actiune...
zilele astea am tot visat...
da e o idee asta cu inchis usa :)))
doartu,
ei, daca apare emotia, sigur ai trecut pe acolo...
multumesc de insotire...
Trimiteți un comentariu