marți, 30 iunie 2009

despre furie si darurile ei

sursa poza
ieri, dupa un conflict neterminat din lipsa de timp, am plecat enervata. la usa, insa, ma astepta cineva cu ochisorii plini de speranta... ups, uitasem!

bine ca a venit la timp...

imi inghit instantaneu enervarea si o iau pe cea mica la plimbare prin gradina: un timp sunt doar acceptare, incurajare, amuzament, provocare discreta... ea pleaca plina de speranta in continuare, din fericire simt ca si-a mutat asteptarile de pe mine pe ea insasi.

plec si eu in treaba mea si pe drum simt cum creste si se indreapta spre suprafata FURIA.
e o emotie rara, asa ca de cate ori apare o primesc cu respect sa vad ce imi aduce.
noroc ca am timp suficient pentru mers pe jos...

dupa ce mintea mea termina conflictul inceput (intr-un mod satisfacator pentru mine si relativ ok pentru celalta persoana) se muta fara pauza pe o discutie de acum cateva zile cu altcineva... ei, da. asta era de fapt...

atunci nu-mi permisesem sa ma simt furioasa pentru ca trebuia sa raman alerta... si sa imi mentin echilibrul...
da... reiau in liniste si discutia de atunci...

intr-un tarziu, inteleg... si iert... pe celalata persoana, pentru lectia data pe nepregatite... si ii multumesc... si pe mine, pentru ca, pentru cateva clipe i-am pasat responsabilitatea emotiilor mele nedorite...
continui plimbarea, schimbandu-mi ritmul pasilor....

transcriu in continuare o parte din revolta mea :)

SUNT FURIOASA!
- pe cei care lovesc sub mască, făcându-mă să-mi (re)descopăr vulnerabilităţile
- pe cei în faţa cărora îmi scot masca pentru a le primi loviturile îndreptăţite sau nu
- pe cei care vor să mă schimbe, să mă îmbunătăţească, să mă ajute să trec strada atunci când eu nu vreau
- pe cei care îmi arată (indiferent dacă au sau nu dreptate) că nu mi-am depăşit obstacolul, ci doar l-am scos din raza mea vizuală
- pe cei care mă reduc la nereuşitele şi la neâmplinirile mele
- pe cei cărora le permit intrarea pe teritoriul meu fără să fiu sigură că vor respecta limitele, legile, regulile, cerinţele şi nevoile mele
- pe cei care, cu bună credinţă, îmi doresc binele, făcând abstracţie de faptul că binele lor nu e neapărat şi al meu
- pe cei care îmi readuc în faţă umilinţa, iarăşi şi iarăşi
- pe cei care mă fac să privesc în jos atunci când nu m-am stabilizat pe treapta de sus (treaptă pe care ei stau sau nu)
- pe cei a căror reacţie de respingere e mult mai mare decât dorinţa mea de apropiere
- pe cei care îmi readuc starea de nesiguranţă şi neîncredere
- pe cei cărora nu sunt în stare să le transmit clar mesajele mele
- pe cei pe care îi iubesc fără să îi fi întrebat dacă au sau nu nevoie de dragostea mea
- pe cei de deasupra mea, de sub mine, de la distanţă, sau din oricare alt loc în afară de cel de alături de mine (sau metha)
- pe cei care par că au tot ceea ce îmi doresc eu şi de care îmi e greu să mă apropii
- pe cei care mă înţeleg şi mă apreciază, dar nu au timp de mine
- pe cei care îmi adaugă responsabilităţi
- pe cei care mă folosesc drept suport pentru furia lor sau pentru orice alte proiecţii
- pe mine însămi, pe defectele mele – inerţie, comoditate, compelxe de inferioritate, fuga de răspundere
- pe mine atunci când las ca furia să depăşească limitele sale sănătoase şi să mă facă să uit toate lucrurile bune pe care le-am trăit înainte de momentul declanşării ei
- pe furia însăşi, pe potenţialul ei energetic, care, în loc să pornească hidrocentrala, dărâmă barajul
- pe barajul ăla prost construit, pe constructorii şi proiectanţii lui
- pe degeaba.

15 comentarii:

Leo spunea...

...deci si pe mine !
Mi-ai adus aminte de postul meu cu "Azi urasc !".
"dupa ce mintea mea termina conflictul inceput" - mi-a placut aceasta imagine. Im mintea noastra mereu avem Argumentele, Draptatea, Replicile... De putine ori realitatea bate imaginatia.

"Pe cei care" ii intalnesc si eu la fiecare pas, cateodata sunt mai multi "pe cei care" intr-unul singur, si sunt furioasa pe toti.

Dar, cunoscandu-te din scrisul tau (si consider ca din scris poti cunoaste un om mai bine decat traind alaturi de el !), stiu ca e o emotie constructiva. Si e bine ca o respecti. :)

ajnanina spunea...

Leutzule drag,
pe tine? :))
in ce categorie te-ai regasit de crezi asta ? :))

da, furia e constructiva, dupa.
cand dispare polaritatea si orientarea si ramane doar energie.
multa.
si e mai buna decat multe altele...

Leo spunea...

Hihi, habar n-am in ce categorie m-am regasit. Dar tu le-ai enumerat pe toate, incat e imposibil sa nu fi fost si eu pe-acolo ! :D
Glumesc, eu n-am de ce sa te infurii (deocamdata) ! Sunt sigura ca sunt altii mai binevoitori decat mine.

Mikka spunea...

Haaaaa...

De cate ori putem sa avem liste la fel... si multe alte "chestii" in plus...

Prefer furia in locul tristetii. Asta, furia, e energie cu care poti muta muntii din loc, daca dai vectorul corespunzator... si daca ai chef, desigur, si oarece folos. Nu face sa bagi Sinaiul peste Nil...
Miscata intr-o fractiune de secunda, poti face multe bunatati cu ea. Mobilizeaza, cand vrei sa schimbi. Marele avantaj al ei e ca nu te lasa sa mustesti in ea, ca tristetea. Te"pune" la treaba...

Totul e sa nu fie o treaba de aia, cu pumnii in nasul cuiva. Mai bine facut ordine in hartii sau batut covoare (desi prefer aspiratorul, din motive ecologice).

O dezamorsare super faina - tot am fost ieri la niste "fluierasi" -
Ho'oponopono. Oa, am scris bine! :)))
Una si mai si: plimbatul cu pasii de DA-NU. Sa vezi ce tare e sa zici NU. Bland, bun, frumos, mare, NU. De fapt, stii...
Oa, totul e la mine in maneca...
Doar sa nu umblu cu bretelute.


PS 1 "Responsabilitate" - abilitatea de a raspunde. Nu ti-o da nimeni. Nici nu o ia.

PS 2 Totul e in capul meu. Eu,eu, eu...

ajnanina spunea...

:)))
Mikka
de fiecare data cand raspund sunt responsabila? :))

n-am batut covorul. doar am mers mai mult pe jos. de-aia n-am mai rezistat nici la ceai :)))

ba umbla cu bretele :)))
ca iti sta bine...
si tot la tine le ai...dar ascunse prin alte... :)))

Mikka spunea...

Yo stiu? Nu stiu... E vorba de abilitate, chiar de talent, mai draga...
Yo sunt iresponsabila de atatea ori... Adica nu stiu macar ca de fapt raspund... Ca am re-actie in loc de actie. Ar fi minunat sa imi dau seama. Mai de folos pentru noi toti... :))) Si muuult mai distractiv...

Aha, ai batut talpile si pammantul... Las' ca amandoua "creste"... de bine, evident...

Daca vrei sa bati pe cineva, fie si la cap, ma ofer sa ezzzekut. Avem to' felu' de tehnici. Mai ales de-alea, capilare...

Pupici magici si ceaiuri peste ceaiuri. D-alea aromate si romate...

Hai ca e aproape julie (sic!) si intrevad niste verde de brad. Da-le de-a dura...

Călin spunea...

Furiile sunt energii. Iar tu stii foarte bine asta.

gabi spunea...

Ufff :(

ajnanina spunea...

Mikka,
primesc cu drag oferta ta.
batem la cap, eventual in scris.
in tabara :))

ajnanina spunea...

Calin,
multumesc, da.
de-o hidrocentrala :))

ajnanina spunea...

Gabi,
:)))
ah :))

a trecut. am invins.
am transmutat si sublimat energia.
e de sarbatorit.
la ceianarie sau carciuma, cu prima ocazie :)

Mikka spunea...

Carciuma! Sarbatorire! Astea sunt cuvintele de putere!
Prima ocazie.... sa o facem!
Energia se cere consumata pana la fundul canii...

Paul spunea...

Ceva se intampla cu mos Richter... Se bataie lustra...

ajnanina spunea...

Mikka, da...
abia astept...

ajnanina spunea...

Paul... :))
mos Richter doar se scarpina in crestet si se intoarce pe partea cealata. mare lucru nu...
doar o scurta criza de orgoliu... :))