rosii, lucioase, cu pielea subtire si picaturi de apa care stralucesc.
in transparenta, vezi adevarata putere a rosului concentrat.
intai le gusti cu ochii, pana la umezire si nod in gat.
apoi le apropii de buze, inca nestiind daca sa musti sau nu.
in cele din urma iei una si o strivesti intre limba si cerul gurii, simtind fiecare picatura.
o picatura ramane pe buze, patandu-le.
vine un deget razand, care vrea sa stearga pata. si cum nu reuseste, de ciuda, o acopera cu alte buze.
9 comentarii:
Un deget râzând - minunat...
Mie imi place mai mult aia, cu "acoperitul"... Sunt pofticioasa rau...
Mikka,
te inteleg perfect.
uneori e nevoie de visine foarte, foarte coapte...
ooo, Mugur, acum e momentul...
sunt atat de dulci si bune...
Mikka,
de la tine am invatat gesturile simple...
si exersandu-le am inteles cat de mult antrenament - ani, vieti, experiente, se afla in spatele lor.
Nici eu n-am mancat visine anul asta...off :)
...abia astept degetul razand... :)
Gabi,
cum ii spuneam si lu Mugur, si cum ar spune si el, momentul e ACUM.
cat mai curand :))
iar in ceea ce priveste degetul, buzele trebuie sa stea cat mai aproape de el, pentru a-l ajuta sa indrazneasca :)
Eu abia am mancat cirese, ce sa mai zic de visine... dar buzele inca patate de savoarea lor :)
Kami,
si ciresele sunt perfect valabile, daca dau acelasi zambet in coltul buzelor :))
Trimiteți un comentariu