duminică, 28 iunie 2009

cum se face literatura

se ia fiecare inimioara de pe ramura ei - singura sau in buchet... se arunca frunzele, se despica in doua dintr-o singura miscare si apoi i se smulge samburele... si i se arunca...
mainile celui care a facut asta, inca patate de le prima crima sfasie fiecare bob stralucitor...
apoi sunt aruncate sa zaca o vreme unele peste altele, cu zahar pe rani... sangerand impreuna...
apoi, se scurg si sunt puse pe foc... pana cand din fiecare ramane, transparenta, esenta parfumata, legata in picuri intr-o poveste comuna...
fugi de langa foc?
nu-ti place sa le vezi cum fierb? ti-e cald?
te gandesti doar la momentul in care vei patrunde in muzeul-borcan in care le-ai legat si iti vei strecura lingurita printre buze?
nici una din ele nu va mai putea atunci sa-ti spuna cat de mult te iubeste...
dar tu stii.
si tot ce ai facut si tu, ai facut din dragoste, cu dragostea alaturi.
p.s. nu mancati de aici! daca vreti dulceata, va dau din alta parte... :)
asta e facuta dupa o noapte bantuita de fantome :))
pentru pofticiosi, later edit:
am cautat prin blogosfera o dulceata de visine normala.
ca asta masochista s-a mancat deja :)))

10 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Minunat - e tot ceea ce pot să spun...

ajnanina spunea...

:))
da... am stat de vorba cu cineva care mi-a spus ca face dulceata... si mi l-am imaginat... :)

Mikka spunea...

Mmmm... ce poate iesi dupa o noapte bantuita...

Mult mai bine asa.
Stii ce cred? Dulceata asta, cam masochista, se simte bine sa fie mancata. Povestea comuna aduce impreuna mai multe inimi, care isi pun impreuna sangerari, dar si dulceata... Pana la urma se leaga si e dulce si bun. De gusta si o plac atatia.
Asta o fi unul din rosurile povestilor? Sa puna tot in borcan, in transparenta, sa guste si altii? Sa indulceasca?
Hmmm... poate mai scriu povesti...

Zana buna, o sa mancam dulceata cand ne dai si o pana atunci bem cafele bune de ala inimoase, de la tine. Cu tine...

ajnanina spunea...

ok, iau si eu o gura de cafea cu inima de aia alba, de luna si frisca :)
dulceata curata, pe curand...

ajnanina spunea...

si de povesti oricum nu ne putem lasa...
e prea tarziu...
si inca devreme, mai putem schimba multe ingrediente :)

gabi spunea...

Hahaha...
Si acum sa comenteze toate Visinele, pe rand, va rog :)))

Janine,
si cireasa de pe tort daca am fi, nehalite nu scapam :)

Dar oricat de mult ar frige, dragostea e un pansament si nu o rana. Mi-e usor sa vorbesc, stiu. fiindca dragostea e in mine si oricine pofteste isi ia cat vrea. Cu cat ia mai multa lume cu atat sporeste :) Nu ma intreba din ce anume am facut dulceata mea fiindca tot fierb la ea de ani de zile :)
Te pup ! Esti un copil, stii ?

ajnanina spunea...

Gabi :))
trebuia sa dramatizez si eu un pic, nu ? :))
ca doar nu era sa zic: ,,mananca-ma, mananca-ma... si numai pe mine, nu pe ailalata... sau macar pe ea dupa :)))"

mie mi-e cald si nu-mi place sa fierb. mai bine mor cruda :)
si ma bucur cand sunt vazuta copil... :)

Mikka spunea...

@Ajnanina draga, ma bucur ca ai reusit sa citesti, am mancat litere la greu, de atata pofta...
Facem povesti si bem cafele. Cea mai frumoasa ocupatie. Sau, ma rog, una dintre...

@Gabita draga, tu nu scapi! Esti o dulceata plina de dragoste, te halesc pe masura ce citesc... Da nu de tot, mai las un pic si stiu ca te regenerezi fantastic, asa ca nu am teama... am de unde manca asa o bunatate...

gabi spunea...

:))) Okidoki
Si eu-s copil si mama de copil si-mi place joaca :)

gabi spunea...

Mikka,
multumesc frumos Dulceata !!!!!!!!!