luni, 26 ianuarie 2009

de aia, ca ploua



Emotiile legate de ploaie arata diferit, in functie de cate simturi implici. Daca privesti ploaia de dupa geam, frustrat ca ea e afara si tu inauntru - vin langa tine si in tine lenea si tristetea. Ploaia apare ca un timp lichid si mizerabil care se scurge fara roade.

De aceeasi parte cu ea, cand o vezi si o auzi nefiltrata, si o simti mai aproape sau mai departe de piele, te accelereaza, luptatorul vesel iese la iveala, intorci pe fatza umbrela intoarsa de vant pe dos, alergi, stropesti. Esti puternic, nu te temi de fortele naturii, contactul cu ea te revigoreaza. Ajungi la capatul drumului cu obrajii rosii si genele ude. Pui umbrela de-o parte, iti vine sa razi si sa vorbesti. Ai invins.

Ploua in continuare.
later edit, 28 ian, seara
inteleg ca prin ceea ce am scris mai sus am afirmat ca imi place (uneori si in anumite conditii) ploaia, si multumesc pentru intelegere.
dar ce-i destul e destul. ploua de trei zile. AJUNGE!

3 comentarii:

ajnanina spunea...

ieri, intr-un fel de iarna care este, a dat o ploaie proaspata. de dupa geam parea enervanta la culme, dar afara a fost cat se poate de ok :)

Anonim spunea...

Cred ca oamenii sunt mai buni daca-i privesti de dincolo de cuvinte si ganduri. Cuvintele lor uneori ranesc, chiar si gandurile au puterea sa faca asta.
La fel si ploaia ar fi mai frumoasa daca am putea-o privi de deasupra de nori.

Odata candva, o sa facem asta si anume o sa ne intalnim dincolo de cuvinte si ganduri. Probabil ca atunci vom fi deja deasupra norilor privind cum ploua...si toate astea

din dragoste de viata

ajnanina spunea...

suntem fericiti ca ne-am intalnit cu cuvinte si ganduri cu tot. sau in ciuda lor. intalnirea e importanta. si recunoasterea.