Și nu numai cuvintele

La marginea creierului inflamat, câteva cuvinte blânde stau și așteaptă sa se deschidă un spațiu pe unde sa intre. O zonă pare mai agitată și ele se îndreaptă intr-acolo. Unele rămân pe margine, unul se hotărăşte și se întinde ușor pe val. Plutește, cu atenta trează, în așteptarea momentului potrivit, apoi se scufundă brusc. La suprafață, în locul pe unde a intrat,  valurile se liniștesc. Cele de pe mal se prind unul de celalalt și zâmbesc mulțumite.  Partenerul lor a ajuns la locul potrivit. Încep și ele sa înoate,  aproape de mal, privind când spre țărm, când spre larg. Un val mic se apropie, iar ele sar. Valul se risipește. Cuvântul scufundat revine la suprafață trăgând după el un snop de alge. A fost o recoltă bună azi. Se pot întoarce în somn.