sâmbătă, 14 decembrie 2019

de pe marginea fantanii

fantana e la intrarea in padure. sau la iesire. pentru ca oamenii si animalele sa gaseasca apa atunci cand doresc. 
e un pic nepotrivit, pentru ca in padure e apa. animalele nu ies sa bea. oamenii cand intra se grabesc sa intre. asa ca ramane de multe ori neatinsa. 
ma urc pe marginea ei inante sa intru in padure. nu mi-e sete, dar ma uit in oglinda apei. mi-a spus cineva ca daca ma uit in apa neinceputa am sa-mi vad destinul. nu prea am curaj, dar curiozitatea e mare. asa ca arunc intai o pietricica si apoi ma aplec sa privesc. pietricica sparge fața apei in cercuri marunte care sparg apoi fața mea reflectată. privesc multumita cioburile, apoi linistirea apei, revenirea feței mele. inseamnă că am să îmbătrânesc, am să apuc să-mi văd chipul spart de riduri iar apoi am să reîntineresc și să-mi văd din nou chipul proaspăt. e bine și zâmbesc tinerei / bătrânei din spatele meu care de fiecare dată încearcă să mă arunce în fântână, apoi se răzgândește și aleargă spre pădure.

Niciun comentariu: