entuziasm pe fatza, cinci lamai sa fie? nu, multumesc, zambetul e prostesc dar e al meu, la nevoie mai tai putin din marginile lui (ah, nu, marginile striga!) si le cos de zambetele vitoare, mai scurte... sublimare sa fie? n-as zice, efervescenta persista, baie imaginara in apa minerala. oricum, vinerea e zi frumoasa, de ce n-ar fi si mai si?
apoi, dulce imblanzire, picturi, culori, povesti, tandrete. da, vreau, am sa fac si eu. pastrez bucatile de zambet si copii ale zambetului intreg pentru daruri de undeva, candva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu