Si da, le-am luat pe toate la mine si nici nu stiu cand le-am scos.
Pentru ca inauntru ardea focul si ma asculta cu vocea de apa si atunci m-am inmuiat si m-am incalzit si am renuntat la ele si la celelalte voci din capul meu.
Si am zambit si am ras prosteste, Baba Dochia goala, bucurandu-se de caldura, uitand de ploaia de afara si de cutia de chibrituri fara chibrituri.
Pentru ca vine din nou primavara, timpul vorbelor noi care se cer spuse, ascultate, cantate si spalate de sensuri.
Pentru ca timpul e putin inainte, cel de dinapoi trebuie sa se rostogoleasca repede printre pietre si caramizi astfel incat firele si sarma sa se rasuceasca din nou, fara noduri sub soarele verii tarzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu