doar cativa pasi, cateva randuri mai incolo, mai in fata, mai la dreapta, pana la dizolvarea in multime. o usoara uimire suspendata peste timp: asteptand intrarea zeului in templu, privirea mea rataceste in umbra omului, marind-o.
o usoara tristete, privind umbra mai mare decat amintirea. luminata si incalzita apoi de reflectoare: rosu, albastru, roz, lumina-umbra, lumina-intuneric, lumina-lumina, lumina... rasunand dulce in cele patru directii. umbra omului a disparut printre amintiri, zeul are acces la o memorie mult mai veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu