din cand in cand, cate un blog este sters.
cineva se hotaraste sa se stabilizeze definitiv in lumea reala.
asa, fara nici o veste.
alteori, cate cineva isi ia cate o pauza, pana la un echilibru sau pana la o alta etapa.
si se intoarce schimbat.
stiu ca in realitate e ok, atat de ok cat poate fi realitatea, si cu toate astea cand dau de anuntul ca blogul a fost sters sentimentul de pierdere e cat se poate de real.
11 comentarii:
Şi pe mine mă încearcă un puternic sentiment de tristeţe de fiecare dată când un blog este închis... Totuşi, proprietarul lui are această putere, de a pune lacătul pe uşă şi de a pleca fără să se mai uite în urmă. Îi respect de fiecare dată decizia...
desigur, e un act de curaj...
si eu ii respect decizia...
Oare ce se intampla cu blogul unui om care moare? Cine ramane sa aiba grija de el? Devine ca o casa parasita?
Poate ca o sa sune macabru dar vreau sa impartasesc ca incepand de azi ma voi gandi serios cui sa-i las prin testament site-ul meu.
Inca un moment de inspiratie transpersonala pentru care tin sa-ti multumesc Janina.
din dragoste de viata
:))
cred ca cel mai simplu isi poate asigura nemurirea devenind blog sau site colectiv :))
testament?
poate pentru Cici si Mulea :))
Mugur,
cred ca ideea de ,,eu te-am facut, eu te omor" at fi valabila doar in cazul blogurilor unde nu intra nimeni sa comenteze...
pentru ca la un moment dat ,el devine o creatie colectiva...
eu am sters postari mai vechi si acum imi dau seama ca le-am sters doar pe cele necomentate...
...orce forma de atasament,duce la suferinta....zicea BUDA,...deci s-au dumirit....
Carol,
poate ca ei da, dar eu, departe de intlelepciune lui Buddha, resimt inca atasamentele :)
daca asa a fost, atunci e ok :)
De când mă dau pe bloguri, cea mai mare „retragere” de care am avut cunostintă este cea a „cititoarei teroristei”. Si, da, mi-a lăsat un regret.
Imi place titlul pe care l-ai ales ... sinucideri virtuale.
Imi place sa cred ca cei ce 'se sinucid in virtual' renasc altundeva, in 'real':).
X, bine ai venit :)
sigur ca da, ai dreptate.
pana la urma ar trebui sa ma bucur :)
Mi se intampla si mie sa mai sterg cate ceva. Cand nu sunt de acord cu mine sau cand nu o mai recunosc pe cea care a acris atunci. Si ai dreptate, Ajnanina, daca posturile respective au macar un comentariu, nu te lasa inima sa le stergi de tot.
"Sinucideri virtuale" mi se pare expresia potrivita pentru a caracteriza gestul. Tendinte de sinucigas am si eu cateodata, dar iau o pauza si imi revin. :D
Trimiteți un comentariu