duminică, 7 iunie 2009

secretul

,,Deborah stia foarte bine ca nu va putea sa o intrebe niciodata pe domnisoara Coral de ce aruncase patul sau cum se facuse ca bratul doamnei Forbes s-a nimerit in calea lui. Bataia, furtul, injuratul, blasfemia si excentricitatea sexuala nu erau pacate in sectia D. (...) provocau mai degraba o simpla iritare trecatoare decat groaza, dar sa intrebi cum sau de ce era de neiertat; iar sa impiedici vreun alt pacient sa faca ce voia era in cel mai bun caz un semn de cruzime si in cel mai rau un fel de agresiune - o incercare de a da peste cap barierele care erau protectoarele de nepretuit ale vietii."
Hannah Green / ,,Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri"
Intreaga nebunie a oricui, atunci cand nu are cauze organice, e un fantastic sistem de aparare, format din mecanisme delicate si puternice care, cu toatele, apara un secret. Un secret la dezvaluirea caruia lumea ar ridica umerii cu nedumerire. Asta era?
E fascinant procesul de invaluire si dezvaluire a secretelor. Mai fascinant decat secretul insusi...
Ma gandesc la secrete si la puterea lor asupra noastra, indiferent de structura sau continutul lor. Si la importanta pe care o capata in viata noastra oamenii care le afla. Si la secretele altora, pe care, daca le aflu fara sa vreau, ma simt datoare sa le protejez.
Si la modul in care inlantuie...

7 comentarii:

ajnanina spunea...

:))
cartea e super :)

strategia fostei tale colege, desi nu tocmai ok, e oricum mai buna decat dezvaluirea secretului asa cum a fost aflat... pentru ca, in conditii de credibilitate redusa secretul poate ramane totusi secret :)

Cristian Lisandru spunea...

Trebuie să caut şi eu această carte. Da, secretele trebuie protejat, sunt împotriva celor care fac din anumite secrete motive de discuţii pe la colţuri...

gabi spunea...

Hmmm,
ai mare dreptate.
Secretul cuiva devine parte organica a sufletului sau si batjocorirea lui insangereaza. Secretele de bun simt sunt cele care au aparut ca sa protejeze alte suflete si nu ca sa comploteze.
Si da, oamenii care se afla in posesia secretelor noastre sunt importanti pentru noi fiindca noi am decis asta atunci cand am simtit ca putem impartasi cu ei.
Poate ca si inlantuie...poate...
:)

ajnanina spunea...

Cristi, carte e povestea unei foste ,,nebune" care, dupa revenirea la normalitate povesteste despre lumea ei interioara care o domina...

secretele trebuie protejate. nu trebuie insa ca energia investita in ascunderea lor sa fie mai mare decat cea care s-ar dezlantui prin divulgare...

ajnanina spunea...

Gabi,
da, acei oameni sunt cei mai importanti pentru ca ei au cheia de acces la o bucata din noi...

inlantuie daca greutatea lor ne impiedica sa inaintam...

Călin spunea...

Încearcă să spui un secret unui copil. E o grea încercare pentru el. Stie că trebuie să-l păstreze, dar asa i-ar plăcea să-i spună cuiva, „dar să nu zici la nimeni!”.

ajnanina spunea...

da, copiii nu accepta inlantuirea, in schimb simt puterea din spatele secretului :)