marți, 2 iunie 2009

meditatie

frigul ce te inconjoara nu mai e
ai trecut de-un pas, de-o scara, de-un ,,de ce"
ti-au alunecat pe fatza ganduri mici
ai vazut ca-i inutil sa le ridici

ti-ai fixat privirea intr-o stea
a cazut spre tine, tu spre ea
si-n caderea ce, o clipa, te-a durut
s-au topit sfarsit si inceput

si-n tacerea-n care ai intrat
liniste de cantec necantat
drumurile-n cerc s-au adunat
si in cheie tu te-ai transformat

7 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"...ti-ai fixat privirea intr-o stea
a cazut spre tine, tu spre ea
si-n caderea ce, o clipa, te-a durut
s-au topit sfarsit si inceput"... frumoasă imaginea privirii fixată în stea, coborâtă către cel drag...

gabi spunea...

Drum lin si luminos si manusa nedespartitoare de mana, iti urez :)

ajnanina spunea...

Cristian,
de la cel drag nu-ti poti lua privirile, asa ca steaua a gasit cea mai buna solutie :)
si ma bucur ca ti-a placut... :)

ajnanina spunea...

Mugur,
atat de mult am cautat cheia aia, ca n-am avut alta solutie daca sa ma fac eu cheie :)

ajnanina spunea...

Gabi, suflete drag...
ce-mi doresc eu mie iti doresc si tie :))

Kami spunea...

La la la! Sunt ca un copil strulubatic pe blogul tau. Ma simt ca acasa. Vorbesti exact pe limba mea.
Simbol din simbol, cuvant in inteles... adanc si profund, savuros si firesc.
Ultimele 2 strofe sunt favoritele mele. Incantator!

ajnanina spunea...

esti acasa oriunde.
aici esti asteptata cu drag :)