joi, 25 iunie 2009

marunta si trecatoare emotie de iunie....


mi-am pierdut un cercel. nu din cei din urechi. am pierdut si din aceia destui, fara ca asta sa ma deranjeze cumva.
asta era agatat de inima, in dreptul atriului stang, acolo unde vine cel mai proaspat sange. si statea bine, fusese prins cu un carlig pescaresc, nici nu se clatina cand inima batea ceva mai tare.
cei din jur rasufla usurati: ce bine... nu era tocmai ok ca purtam cercelul acela. in primul rand ca cerceii se poarta pereche, iar perechea acestuia nu era tot aici. eu asa il prinsesem, unul. si apoi, nu era ok pentru mine sa fiu vazuta cu asa ceva. si recunoscuta...
eu ma gandesc ca oricum trebuia sa il scot, ca e foarte bine ca ploua, sa curete locul, ca o sa se inchida in cateva zile...
ca o sa-mi pun dupa aceea, daca chiar vreau, unii normali...
doar ca acum ii simt lipsa. un mic gol, un flux de sange prea direct si monoton, fara nici o pietricica de care sa se impiedice. nimic sa ma faca sa rad prosteste... mi-e dor de mine o idee mai proasta decat acum :)

6 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

Imaginea cercelului agăţat de inimă cu un cârlig pescăresc este de o vigoare literară extremă...

ajnanina spunea...

imaginatia ta are vigoare :))

mi-ai dat o idee...
echivalentul ,,sporturilor extreme" la nivel emotional...
mmm...

Mikka spunea...

Ploaia va spala si va inchide... Ramane o linie fina, loc al unei treceri. Si semn de putere, dupa...
Rasul va veni, odata co o noua dimineata. Nu neaparat urmatoarea, dar va veni.
Inima ramane curata si libera. Nimic n-o mai tine sa bata cum vrea.

ajnanina spunea...

Mikka, :)
ploua, aia e.
ma duc sa caut o comedie.

MULTUMESC, ...

Călin spunea...

Am fost aproape şocat (uneori sunt uşor de şocat) când, în anul 1990, la prima mea vizită în Germania, mi s-a propus să-mi decorez urechea cu un cercel, "că acum e voie şi în România". (N-am făcut-o). Apoi am observat numeroşi bărbaţi cu cercei. Ceea ce vreau să spun e că cercei din aceşti interiori există, slavă Domnului. Şi răni atunci când ei se desprind... Vorba lui Lisandru, măcar să fie transformaţi în literatură.

ajnanina spunea...

ce sa face, criza ne invata sa reciclam tot ...

si aproape orice poate fi transformat in literatura ... :))