dupa arsita, apasarea. norii jos, aerul dens, sufocant, refuzand sa intre in plamani. strangand dureros pielea si carnea.
pe sub piele, milioane de furnici, abia tarandu-se.
din cand in cand, cate un tunet intinde nervii si ii zguduie. in momentul de vibratie maxima pune degetul pe ei si ii opreste. vibratia intrerupta se imprastie in spasme.
doar cateva picaturi, abia umed, facand si pamantul si aerul mai fierbinti, lungind in mod sadic agonia.
rugaminte muta: hai, da-i drumul o data... te rooog...
inca un tunet. apoi tacere, si din nou cateva picaturi. plans mut, uscat, intrerupt din cand in cand de cate un spasm.
si la un moment dat, cand realitatea abia mai tremura, a inceput sa ploua. indelung si intens.
prea tarziu, totusi.
17 comentarii:
Si acum ?
Tacere ?
:)
Am fost putin "dusa cu curca" vreo cateva zile, scuzati cacofonia dar asa e vorba... :)
Hai ca m-am intors acasa...sper :)
ei, nu, nici chiar tacere...
bine ai revenit acasa...
pentru mine ai fost prezenta si iti multumesc :)
Ma bucur ca asta simti. Ma tot cenzurez si poate ca ai dreptate atat tu cat si cine imi mai spune ca "mi-o iau pe coaja" degeaba si e numai in capul meu.
Okay...
ia de aici baiat super bestial :)
http://www.youtube.com/watch?v=jnhN3ghi-7w&feature=PlayList&p=B62BF94FCEDD9BB7&index=3
Edvin Marton
multumesc, Gabi, suna superb...
asta ar trebui sa fie starea de dinainte de ploaie :)
Niciodata nu e prea tarziu. Mi-am sunat parintii si m-am pus la curent cu timpul probabil de acasa : "S-a zguduit tot blocul...", povesteau ei.
da, in cele din urma a plouat zdravan.
m-am uitat si prin blogosfera, i-a plouat pe multi, interesant ca pe fiecare altfel :)
Mugur,
deci pentru tine erau tunetele alea teribile...
Adevărul este că a fost o adevărată demonstraţia a Toboşarului de deasupra noastră...
Cristian
tobosarul a strigat peste masura...
pana la urma a ragusit si a plans...
de obicei imi place ploaia.
si lumina de dinainte, filtrata prin nori. da obiectelor relief si forma, cat sa le simti atingerea numai cu privirea.
dar azi a fost prea mult.
asteptarea a fost prea indelungata.
Uneori am senzatia ca tu si Mikka sunteti surori. E prea frumos la voi...
buna seara, Paul...
poate ca suntem.
oricum, relatia noastra e speciala...
esti binevenit oricand
asa e , imi pare rau pentru neintelegere...
ca daca ar fi fost pentru tine, sigur tu pricepeai din prima ... nu era nevoie de atatea.
voiam sa dau si eu vina pe cineva... iarta-ma!
Trebuie musai sa mai iesim la un ceai aromat fiindca e semn ca ni s-a cam facut dor :)
Frumoasă imaginea Toboşarului care plânge, după ce a răguşit... Ce mi-a plăcut!
:)
Trimiteți un comentariu