sâmbătă, 27 iunie 2009

despre ritualuri

sursa foto: fotocommunity
daca in prima clipa a vietii noastre deschidem ochii pe o anumita persoana, aceea devine cea mai importanta persoana din viata noastra. se intampla dupa nastere si dupa fiecare re-nastere, atunci cand emotiile noastre sunt din nou ale unui copil si cauta o prima forma pentru a se lasa modelate. si ne atasam de mama, de obiectul primei iubiri, de fiinta aleasa ca maestru spiritual.
daca in momentul de maxim al unei emotii intense apare ceva care i se asociaza, acel ceva devine o ancora. cum ar fi o melodie care devine melodia preferata pentru ca am auzit-o atunci cand....
si cand tragem de ancora, ies la suprafata emotiile prinse de ea, cu aceeasi intensitate.
daca asociem in mod repetat un gest sau o imagine unei actiuni, vom realiza actiunea in mod reflex de cate ori gestul sau imaginea se repeta. e un reflex conditionat. cu timpul, conditionarea nici nu mai e importanta, actiunea a devenit parte integranta a obieciurilor noastre.
daca in mod constient hotaram ca aceste lucruri se petrec pentru ca mintea noastra sau o Forta de dincolo de ea le incarca cu energie si le investeste cu semnificatie, daca ne pregatim pentru asta si asteptam cu infrigurare momentul stabilit sau ales, e deja un ritual.
repetitia ofera certitudine si sapa drumuri pe care ne deplasam in siguranta, fie ca e vorba de drumuri sapate printre neuronii nostri sau printre stele. si de fiecare data, energia sporeste si semnificatia devine mai acuta.
nu conteaza ca pentru ceilalati nu are valoare. pentru noi e o garantie a reusitei si integrarii actiunilor noastre in armonia universala. a faptului ca suntem importanti, ca am depasit o etapa si ca dorintelor noastre li se raspunde afirmativ.

14 comentarii:

Mikka spunea...

O vreme ne vom gasi ritualuri. Ni le vom face din nimic, din ceea ce pare pentru altii nimci, dar e important pentru noi.
O vreme, le vom hrani, ca sa invatam gustul zborului.
Doar o vreme... Bucurandu-ne de frumos, de magie, de forta...
Ca rotile ajutatoare ale bicicletei, ne vor ajuta sa invatam a crede in credinta noastra.
Vom trai fascinatia.
Si pe urma, dupa ce vom sti gutul inaltului si al adancimilor, le vom lasa, punandu-le de acolo de unde le-am luat. Vom pasi si vom zbura fara ele... Neuitand bucuria unei magii, dar gasind o alta. Mult mai...

ajnanina spunea...

da, asa e.
tu stii.
stii ca iti construiesti destinul, clipa de clipa, si ca fiecare cuvant de putere modifica realitatea.

exista riscul ca, scriindu-ne temerile sa nu ne eliberam de ele, ci sa le materializam.

avem dreptul si datoria de a alege intotdeauna partea luminoasa...
chiar si atunci cand nu o vedem. pentru ca umblam mai mult noaptea, in linistea in care magia e mai accesibila.

Cristian Lisandru spunea...

"daca in mod constient hotaram ca aceste lucruri se petrec pentru ca mintea noastra sau o Forta de dincolo de ea le incarca cu energie si le investeste cu semnificatie, daca ne pregatim pentru asta si asteptam cu infrigurare momentul stabilit sau ales, e deja un ritual" - am selectat acest pasaj pentru că mi-a plăcut în mod deosebit... Şi cred în tot ceea ce ai scris...

ajnanina spunea...

buna seara, Cristi...
daca tu crezi, crezi pentru ca si tu creezi...

si stii ca trebuie sa o faci cu bucurie...

ideea de ritual era legata in mod traditional de ocult, de intunecat...
sa schimbam imaginea asta, cu exemple de ritualuir ale bucuriei... sarbatori...

Mikka spunea...

Da... Am ales...

ajnanina spunea...

Mikka,
intotdeauna am vazut lumina alaturi de tine, in tine...
Doamne ajuta :)

Cristian Lisandru spunea...

Da, da, imaginea ar trebui schimbată - există ritualuri cotidiene care nu au nicio legătură cu ocultul... Poate că mulţi oameni le spun tabieturi, reducându-le un pic din importanţă... O seară minunată în continuare şi NOROC!

ajnanina spunea...

da....
noroc cu petrecerile...

Mikka spunea...

Hmmm... Il inteleg acum pe Simon si iti spun ca si el:
Ceea ce vezi este propria ta stralucire. Lumina ta. Nu sunt decat oglinda ta...
Si nu-i "vrajeala".

ajnanina spunea...

:) Mikka,
si tu, si eu.
nu-i vrajeala, e vraja:)

Vania spunea...

O bucată muzicală poate deveni importantă fiindcă a fost auzită "atunci când", însă trebuie să şi fie pe măsură. După cum, sunt şi piese care pot declanşa evenimente majore, chiar dacă la audiere nu s-a petrecut nimic (altceva) notabil. Aşa ar fi Ziua bradului de noapte...

ajnanina spunea...

Vania,
m-ai facut curioasa cu Ziua... incep sa o caut... si cred ca stiu unde :)
cu muzica, asa e, dupa cum zici.

Adrian spunea...

Daca stam sa ne gandim aproape totul este un ritual, o pregatire a unui lucru\eveniment inainte ca acesta sa se intample

ajnanina spunea...

Adrian,
da, pentru cei care gandesc inainte de a actiona... :)