casa acasa

sursa poza

zilele astea memoria mea s-a luptat cu refacerea unei poezii care imi placuse mult de tot cand am citit-o, cu ani in urma... nu mai stiu unde... in vre-un almanah...
mi-am reamintit-o partial cand cineva m-a intrebat ce inseamna pentru mine acasa. inainte de orice raspuns mi-au venit cateva versuri.
restul poeziei a ramas ascuns in minte pana azi, cand printr-o alta conjunctura, mi-a revenit intreaga. sau cel putin asa cred.

stiu ca autorul se numea Marius Robescu. titlul exact nu il mai stiu. e posibil sa fie ,,desen de copil", dar nu sunt sigura.

o transcriu aici, in varianta aproximativa data de memoria actuala... care e posibil sa se suprapun peste cea reala, sa sa fie diferita. daca difera, diferentele sunt importante, probabil pentru alte sapaturi in memorie.
mi-ar placea sa o recitesc, daca cineva o are sau o stie, il/o rog sa mi-o trimita.

copilul deseneaza o casa
o construieste singur pe dinauntru si pe dinafara
inauntru pune o masa
afara alipeste o scara

inauntru sunt eu, tu, el
eu, tu, el stau la masa
linga scara, afara, se mai poate vedea un catel
pe nimeni sa intre nu lasa

eu, tu, el sunt facuti pasamite
din patru membre, un cap si un trunchi
patru linii cum ar veni ascutite,
un cerc si-un triunghi

casa se afla pe-o strada, se pare
strada intr-un frumos cartier,
cartierul intr-un oras nu prea mare
orasul in cer

casa are un numar - cine nu-l stie
strada are un nume - strada Umbroasa
cine vrea, pe adresa asta ne scrie,
cine nu, nu ne pasa!