.jpgl.jpg)
sursa poza ,,doar un limbaj insuficient ii opune pe oameni unii altora, caci dorintele lor nu difera." / A. de Saint - Exupery
oameni stransi la un loc, cu curiozitate. fiecare, cu adevarul lui partial bine strans pe langa el, impachetat sub forma de convingeri. veniti sa afle si alte adevaruri, farame ale Adevarului, in speranta gasirii, la un moment dat a acelei piese de puzzle care sa le ofere imaginea lui eliberatoare.
cela care vorbea desprea adevarul sau in seara aceea, in jocul sau de-a cererea si oferta, a incercat initial sa ofere fiecaruia farama potrivita pentru a-l face sa vada ceea ce cauta.
doar ca fiecare s-a aruncat asupra fiecarei farame cu curiozitate si dezamagire, rasucind-o pe toate fetzele, nestiind daca sa se bucure de ceva nou, sa se multumeasca cu ceva deja stiut si inteles sau sa respinga.
,,cum numesti asta ?" era intrebarea pentru ceea ce aparea pentru o clipa si disparea in urmatoarea. doar-doar, numind-o, ar fi putut pune stapanire asupra ei. iar cel care o aratase o rasucea imediat pentru a o face de necunoscut... sau de recunoscut... cine stie ?
m-am ridicat si am plecat si m-am intors la convingerile mele...
pe drum, stand de vorba cu oamenii dragi care au asistat impreuna cu mine la schimburile de cuvinte, am simtit nevoia sa le reformulez pentru a ma asigura inca o data de limbajul comun, de posibilitatea de a impartasi cu ei, macar cu ei, aceleasi sensuri. multumesc, prieteni, ca pot vorbi aceeasi limba cu voi...
10 comentarii:
Janine,
stii cum e ?
de multe, prea multe ori oamenii apeleaza stereotipiile cu foarte multa convingere si rezultatul este lamentabil, din pacate.
Eu am inteles aici ca ramane in constiinta noastra doar ceea ce rezoneaza :)
asa e, ne aparam convingerile :)
si ne ajutam de ele sa ne mentinem granitele si siguranta.
si tot pe ele ne sprijinim cand vrem sa ridicam nasul sa privim de partea cealalta.
doar ca e trist cand vorbim despre aceleasi lucruri importanta si ajungem sa nu ne intelegem... pentru ca fiecare ii spune acelui lucru altfel...
Citatul de la începutul postării spune prin el însuşi foarte multe...
"doar ca fiecare s-a aruncat asupra fiecarei farame cu curiozitate si dezamagire, rasucind-o pe toate fetzele, nestiind daca sa se bucure de ceva nou, sa se multumeasca cu ceva deja stiut si inteles sau sa respinga."
Asta pentru ca de multe ori oamenii se metin intre limitele propriilor ganduri, fara a avea curajul sa coboare in inima. Se agata de interpretari, ca si cum acolo ar fi salvarea, daca gasesc vreo stralucire a "intelighentiei".
Nu-i rau sa gandim, dar comunicarea se face prin pus in comun. A ce? A ce avem mai in adanc, ce nu se schimba, a ce doreste tot omul, cum spunea Antoine de Saint Exupery. Ce vrea tot omul? Sa fie iubit si sa iubeasca. Asta-i marea filosofie. Care sta in inima. Daca oamenii ar vorbi Limbajul Inimii, ar fi mult mai mult timp din viata lor fericiti. Chiar fara multe cuvinte.
Mikka,
si eu te iubesc :)
si mie mi-a fost teama de fiecare data cand cuvintele imi pareau de neinteles.
iar uneori le-am acoperit si eu cu propriile-mi cuvinte.
aseara, de exemplu, aparent n-am comentat impreuna cu ceilalti, dar am bombanit un pic pe margine. cat sa nu le las nezise :)
dupa aceea m-am intrebat: ce e mai important, sa iubesti sau sa ai dreptate? pe moment am ales sa am dreptate ... da, recunosc ... :)
Cristi,
citatul acela mi-e drag... si imi aminteste ca aratand cu un deget spre ceilalti, pe celelalte le indrept spre mine :)
am sa va spun o poveste care aparent nu are legatura cu tema,dar are indirect,undeva in USA,era un lac foarte renumit ptr pestii care erau in el,dar toti pescarii se plangeau de cantitatea imensa de tantari,baietii destepti de acolo,ce au facut,au fabricat in laborator o substanta toxica ptr tantari dar netoxica ptr mediu si oameni.Au dat cu aceasta supstanta dimineata si seara cu ajutorul unui avion utilitar,efectul a fost cel scontat,tantarii au inceput sa se inputineze si la un momend dat nu mai erau de loc.Toata lumea jubila de bucurie,vanzarile de echipament sportiv ptr pescuit sa triplat,a fost o inflatie de turisti,dar ceva inexplicabil sa produs,pesti sau inputinat,nu se mai reproduceau ca alta data,nu mai cresteau,aproape toate pasarile din zona au disparut,cauza,lipsa tantarilor cu care se hraneau,pasarile liliecii etc.Hraninduse in zbor deasupra lacului fecalele lor cadeau in apa care era astfel fertilizata ptr un tip de planta cu care pestii aveau mai mult oxigen in apa decat in alte locuri,baietii destepti cand au vazut ce au facut si au gasit de ce este asa,au adus tantari din alte lacuri,larve,pesti sa refaca,dar nu a functionat,fiindca nu erau pasarile care nu puteau sa le aduca,acea zona a fost parasita de oameni,a devenit rezervatie naturala si nu stiu daca va mai ajunge vreodata ce a fost ,un colt de rai,ptr oameni,pesti si natura.Legatura cu tema ta,despre comunicare este,ca omul in aroganta sa comunica superficial,uneori de plictiseala,fara a se implica sufleteste in ce spune,acest lucru in timp are consecinte nefaste atat asupra lui cat si cu cei care discuta,care nu il vor tolera si nu vor mai avea incredere in ce spune,cred ca nu este indicat sa stricam echilibrul realizat de cuvinte si trairile sufletesti,a scoate din vocabular cuvinte,inlocuindule cu altele crezand ca evoluam,ne marim confortul nediscutand despre anumite trairi pastram doar ptr noi unele simntiri sau mascand prin cosmetizare altele,nu facem altceva decat sa ne autodesfiintam,la fel ca si prin eliminarea banalului tantar a disparut o zona intreaga de pe harta turistica,prefer sa discut doar cu persoane care inseamna ceva ptr mine si sunt convins ca am ce invata de la ei,si ei de la mine.Prefer sa am putini prieteni pe net cu care pot discuta si am timp ptr asta,decat sa am zeci sau sute care te storc de energie si tu pe ei,arta suprema in comunicare este atunci cand ai gasit echilibrul dintre ce cauti si ce simnti gasind acel lucru,nu stiu daca am fost clar cu ocolul meu de explicare,sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.
Mugur, multumesc pentru cuvintele tale, pentru ca stii sa oferi acele cuvinte care dau omului siguranta :)
si strategia asta care iti aduce succesul sa iti aduca si fericirea ...
universul se extinde pe masura ce il cunoastem mai bine si cautam mereu piese noi la piatza ...
multumesc pentru revelatie, mi-am dat seama ca uneori caut la anticariat piese noi si pe cele vechi pierdute la noutati...
mmm...
Carol,
minunata povestea ta, ne arata ce usor se poate strica un echilibru indelung stabilit si cat de greu e sa oprim o actiune o data ce am inceput-o...
eu iti multumesc ca sunt pe harta ta virtuala si ca vii aici sa impartasesti cu mine, cu noi, din ceea ce ai tu bun si frumos...
in legatura cu schimbul de energie din conversatie, eu cred ca el scade doar atunci cand oamenii nu se inteleg intre ei... in momentul in care ceea ce s-a spus a fost inteles, acceptat si si-a gasit si un raspuns, nivelul de energie al partenerilor la discutie creste ...
si o data ce s-a petrecut acest lucru, se pot gasi strategii pentru a face asta sa mearga de fiecare data...
Si eu va iubesc pe voi !
Trimiteți un comentariu