joi, 7 mai 2009

Despre libertate şi opusul ei. Lanţurile şi bolovanii ataşamentului.

O rezonanţă fugară, neintenţionată dar nenîntâmplătoare, te atinge într-un punct vulnerabil. O prinzi, şi în jurul acelui punct iniţial de ataşament începi să depui strat după strat de neîncredere şi speranţă, transformând vibraţia iniţială într-un focar febril de perturbări emoţionale şi mentale care îţi oferă o mare suferinţă şi o mare satisfacţie. Eliminând ,,perla” astfel fabricată timp de ani şi poate vieţi întregi nu rămâne un gol prea mare?
Ataşamentele sunt bolovani de care uneori ne folosim ca puncte de sprijin. Energia necesară pentru a răsturna un astfel de bolovan poate fi foarte mare; fiind legaţi de el riscăm să ne răsturnăm o dată cu el.
E posibil ca, o dată înlăturat, un bolovan să lase în urma lui un gol în care să se proptească un altul, de aceeaşi formă.
O grămadă de justificări, nu?

14 comentarii:

Kami spunea...

Putem lasa apa minerala sa dizolve gradat si sigur lanturile si sa transforme bolovanii in nisip... ce se va depune pentru a forma albia raului care suntem ^-^

*imbratisari*

ajnanina spunea...

da, Kami, hai la izvoare :)
in apa ratonalizam mai putin si ne bucuram mai mult.

bolovanii, duca-se!

Cristian Lisandru spunea...

"...fiind legaţi de el riscăm să ne răsturnăm o dată cu el" - şi de foarte multe ori ne rîsturnă. Bine că reuşim să ne ridicăm în picioare. Căutând, uneori, un alt "bolovan al ataşamentului"...

ajnanina spunea...

da, Cristi, uneori nu e suficient sa sti sa inoti. mai trebuie sa ai si forta de a da bolovanii la o parte... iar dupa aceea iteza de reactie :)

Mugur spunea...

Ajnanina, perla fabricata timp de ani din firul de nisip patruns intamplator e la un moment dat scoasa afara. Si ajunge intr-un sirag sau, solitara, intr-un inel. Poate ca asta este ciclul ei de viata :) Iar locul ramas gol poate fi reumplut imediat sau mai tarziu. Si poate da nastere unei noi perle, la fel de unica precum cea de dinainte.
Justificari? Pentru cine? Pentru ce? :)

ajnanina spunea...

Mugur, daca scoica s-ar putea vedea din afara si a vedea si ce fac dupa aceea perlele ei, poate ce i-ar fi mai usor...
in ceea ce ma priveste, multumesc pentru oglinda fermecata...

Adrian spunea...

e greu sa te atasezi de ceva sau de cineva si apoi intr-o secunda sa se "rastoarne" nemaifiind langa tine, intradevar ramane un gol, o urma, se simte lipsa.

ajnanina spunea...

asa e, Adrian, se simte...
si nu intotdeauna avem putere sa netezim locul :)
dar asta e ceeea ce ar fi de facut...
doar ca pana ne adunam puterile pentur asa ceva, poate sa apara si bolovanul urmator...

Leo spunea...

Interesant subiect, Ajnanina.
Interesant este ca, desi perla/bolovanul ne apasa pe suflet, cand o/il eliminam ii simtim lipsa. Parca suntem mai usori si, totusi, parca ne lipseste ceva. Unii se obisnuiesc sa traiasca fara greutatea de pe suflet. altii isi cauta cu disperare inlocuitor.
Ajnanina, un sfarsit de saptamana linistit !

ajnanina spunea...

si tie, Leo, sa te bucuri de week-end :)
cu diamante in loc de perle :)

Carol spunea...

...ptr prima data am simntit greutatea inpovaratoare a ratiunii mele.

ajnanina spunea...

oh, Carol, pai daca ai schimbat poza de la pisica la caine... pentru pisica totul e mai usor...

bine, lasand gluma la o parte, ratiunea poate deveni uneori o povara, mai ales daca apasa pe inima...
important e sa nu ne lasam ispititi sa renuntam la ea, ci doar sa o facem mai usoara...

gabi spunea...

Astazi a fost zi de scris pe octavianpaler.ro si, fermecata de versurile sale, am vrut sa le impartasesc cu tine :

"Mai am o scoica si cateva pietre,
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemenea tarm
urmarind fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm ?
O scoica si cateva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l intelege nimeni
si speranta mea de-a ajunge
sa nu-l mai inteleg nici eu intr-o zi.
Sarbatoarea s-a terminat
imi astept pedeapsa langa tribunele goale,
dar eu am vazut arzand la amiaza un nor
si-am auzit cantecul care ingenunchea caii salbateci,
isi spun, tarmul acela nu-i simpla poveste,
eu am vazut norul si-am ascultat cantecul
si inainte de a ma invinge
soarele m-a facut fericit"

Jocul/Octavian Paler

Duminica frumoasa ! :)

ajnanina spunea...

Gabi,
multumesc de impartasire si de dar...