vineri, 29 mai 2009

omagiu intarziat nasului lui Cyrano

sursa poza

i-am recitit povestea si i-am dedicat o lacrima celui care nu-si permitea sa-si planga tristetea... altfel decat in versuri...

,,nu, asta niciodata, e prea urat sa las

o lacrima sa curga de-a lungu-acestui nas"



4 comentarii:

Mikka spunea...

In fata lui, omagiu fara timp...
Acel ce a stiut sa poarte adanc in inima, nestiut, lumina si umbra Roxanei lui...
Mi-a fost, din pacate, model... Spun "din pacate", fiindca intocmai ca si el, poeme inchinam iubitului meu, prin gura alteia.
Acest model a murit...
Mi-a fost, din fericire, model...
M-a invatat sa tin piept Lasitatii, Compromisului, Prostiei, in primul rand in mine insami. M-a invatat sa-mi port semet spada si panasul. Sa croiesc indraznetul vers.
Acest model traieste...
Drag Cyrano, in fata ta, din cand in cand imi caut iara pe obraz o umeda amintire si in fata ta imi plec si fruntea si panasul...

ajnanina spunea...

multumesc, Mikka, pentru modelul care esti.
sunt sigura ca Maestrul e mandru de tine si de versul tau.

Mikka spunea...

Off, Ajnanina draga, mi s-a inrosit nasul cel mare...

ajnanina spunea...

:))