linistea din spatiile dintre cuvinte

seara magica.

imbracate cu tacere, cuvintele au devenit mai constiente si de propria lor frumusete, si de spatiul dintre ele.

a venit intai Mugur cu decalogul tacerii. si tacerea a devenit subiect de meditatie, si ispita. ispita intelepciunii :)) care mi s-a aratat o clipa si apoi s-a retras sa lase valurile de cuvinte. doar ca acum eram atenta la spatiul si timpul dintre valuri. si am cercetat fetzele tacerii, cea plina si cea goala, cea in care cuvintele s-au spus si au ramas doar privirile si cea in care asteptarea cuvintelor devine un tipat in noapte. repede redus si el la tacere...

apoi Gabi a luat cateva masuri de liniste si a incepu sa le modeleze, si sa coaca fructe. cele primordiale, si fructele si cuvintele...

intre timp, Cristian isi canta tacerea clipei in care urmarea o picatura de apa. cea mai fascinanta picatura de apa, cea care singura poate sa aprinda si mai tare setea si magia noptii.

apoi, linistea a devenit joc de sunet si lumina langa fantana lui Ioan. de unde au iesit, pline de culoare si energie intrebari tacute. cu tacere plina, implinita de abundenta apei.

iar in cele din urma, in noapte, totul a explodat in risipa de dragoste, de la Mikka. risipa in care tacerea a ramas doar ca o pelicula subtire si stralucitoare a fiecarei clipe, intru vesnica sarbatoare a iubirii.